1 septembrie 2005

A inceput primavara in Sydney, zilele sunt din ce in ce mai calduroase, cu temperaturi intre 22-25 de grade. Dimineata cand ma duc la scoala nu mai e racoare, soarele este deosebit de puternic, il simt pe fata mea.

Azi in pauza de la scoala am urcat pana la etaj la “Learning Centre” ca de obicei sa-mi verific emailul. De departe se auzea o melodie ce-mi parea extem de cunoscuta…In tot learning centre-ul rasuna “Valurile Dunarii” de Iosif Ivanovici, toata lumea asculta, nimeni nu facea nici un zgomot. Dupa ce s-a terminat melodia toti si-au reluat treburile… Eu care m-am nascut si am crescut intr-un oras la malul Dunarii m-am emotionat teribil, dupa ce m-am asezat la un calculator o colega m-a intrebat de ce sunt asa de trist si tacut. “I’m not sad, I’m just tired” i-am raspuns. Ca sa fac, sunt prea sensibilos la chestiile astea…

Astazi i-am prezentat profesoarei o compunere in engleza despre viata mea. Fiecare trebuie sa facem compunerea asta si sa vorbim liber in fata clasei dupa care trebuie sa raspundem intrebarilor puse de profesoara sau de catre colegi.
Trebuie sa vorbim despre tara unde ne-am nascut, despre familia nostra, despre educatia si profesia noastra, dupa care sa prezentam motivele pentru care am emigrat in Australia si planurile de viitor.
Mi-a gasit o gramada de greseli in compunere, nu numai gramaticale dar si de topica a propozitiei, mi-a spus ca si-a dat seama ca gandesc in limba mea si traduc in engleza. Unele propozitii nu sunt inteligilbile din cauza asta desi cuvintele sunt corect scrise. M-a intrebat unde sau cum am invatat engleza, am spus ca singur, n-am urmat nici un curs… Cat despre continutul compunerii a zis ca i-a placut foarte mult, ca ceea ce am scris acolo arata ca ca sunt foarte inteligent si ca am o “bright mind”. Mda, ce sa zic… Cica e de apreciat ca am ajuns la nivelul asta de engleza singur, fara o pregatire formala, insa trebuie sa muncesc sa-mi perfectionez gramatica si sa incerc sa compun propozitiile direct in engleza. Mi-a recomandat sa-mi iau neaparat un dictionar explicativ al limbii engleze (i-am spus ca n-am nici unul) si sa studiez topica propozitiei in engleza. Mi-am si notat, cel mai bun este “Oxford Advanced Learners” dar merge si “Collins Cobuild”, ideea e sa aiba langa explicatia cuvantului si exemple de cum este folosit in propozitie. O sa ma duc maine sa caut la magazinul ala de carti din Central Station (cu reduceri), daca nu gasesc o sa iau fara reducere la vreo 40-60 de dolari.

In rest azi m-am mai uitat pe siteurile de joburi dar n-am aplicat decat la un job in IT. Dimineata m-a sunat un agent cu care cica am mai vorbit (eu nu-mi mai aminteam ca am vorbit cu zeci de agenti, insa ce sa zic omului, i-am spus ca il tin minte) si mi-a propus un contract de DBA, zice el ca mi se potriveste perfect…Mi-a promis ca-mi trimite detaliile prin email dar…nothing. Face si asta exact ca precedenta agenta care m-a sunat fara sa aplic (ca ma au in “baza lor de date”), promite dar “uita” sa-mi trimita detaliile jobului. Si pentru ca numarul de pe care ma suna este “unknown” nici nu pot suna inapoi sa le improspatez memoria.

Ma simt obosit, am “tras” prea tare in astea doua luni cu scoala, cu cautatul de joburi, cu interviurile. Eu sunt o persoana energica, entuziasta, dar uneori ca orice om am si perioade de “lancezeala”, simt ca trebuie sa-mi incarc bateriile caci nu mai am energie. De la inceputul saptamanii nu prea am mai avut chef de nimic, resimt oboseala care s-a adunat in ultimele luni care au fost deosebit de agitate.

Am fost sfatuit sa renunt sa mai scriu acest jurnal, pentru ca el ma “tine legat inca de Romania” si imi ia din timpul care poate fi investit mai cu folos in studiul englezei. Plus ca am auzit pareri cum ca ar fi prea sincer si prea detaliat, cica sunt lucruri care se spun si lucruri care nu se spun.
Recunosc ca am obosit sa tot scriu (in viata mea n-am scris atata), uneori imi vine sa ascult sfatul asta cu incheierea. Insa am facut o promisiune, am spus ca nu-l voi inchide decat atunci cand voi gasi job in domeniul meu, in informatica. Imi respect acest cuvant, chiar daca am sa scriu mai putin iar uneori mi-e greu/nu am chef/sunt obosit sa mai scriu.
Cu privire la ce sa scriu, sa nu indrazneasca cineva sa-mi dea sfaturi. Eu nu ma cenzurez si nu ma voi cenzura, pun aici doar ce consider EU util pentru emigrare. Si da, voi fi sincer, voi spune adevarul chiar daca uneori ma pune pe mine ca persoana intr-o lumina nefavorabila. Daca avem pretentia ca ceilalti sa fie sinceri cu noi, trebuie ca mai intai noi sa fim sinceri. Sau intr-un sens mai larg, intai sa dam si apoi sa cerem…

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.