11 noiembrie 2005

Ziua interviului pentru postul de DBA la Napoleon Cosmetics. Compania asta este chiar puternica, produce si comercializeaza produse cosmetice in peste 200 de magazine din Australia si Noua Zeelenda. Au planuri ambitioase de extindere a afacerii in Statele Unite, care e de departe cea mai mare piata pentru astfel de produse.

Am citit pe internet cate ceva despre firma, ei spun ca “Napoleon Cosmetics is the leading, Australian owned, premium cosmetics brand” in Australia. Fondatorul si CEO companiei este Mr. Napoleon Perdis, un “professional make-up artist”. Asta imi place in tara asta, posibilitatea de porni de la nimic si a deveni un nume in afaceri, un exemplu de reusita si succes. Oameni ca el si ca Mr. Costi care au avut curaj si determinare in a-si indeplini visele, de a cladi ceva in aceasta tara sunt de admirat. Sistemul i-a ajutat, societatea e construita pentru a promova astfel de oameni. Spunea Mr. Costi ca “Atata timp cat ceea ce oferi clientului poti oferi si familiei tale la masa, afacerea o sa mearga bine. Daca faci compromisuri de la calitatea produselor, de la calitatea servirii si a serviciilor post vanzare inseamna ca te inseli pe tine insuti, iti sabotezi singur afacerea”.

Interviul a durat cam o ora si l-am sustinut cu trei persoane, o tipa de la resurse umane, IT managerul si Network and Systems managerul. Intrebari destul de usurele, basic as putea spune, n-am intrat in detalii tehnologice de profunzime. Oricum din astea si-au facut o idee de cunostintele si experienta mea, eu zic ca am lasat o impresie pozitiva.
Jobul presupune pe langa administrarea bazelor de date ale companiei (MS Sql Server 2000) si administrarea aplicatiilor software care acceseaza aceste baze. Programele astea sunt outsourcing adica nu sunt dezvoltate in cadrul firmei ci sunt cumparate si adaptate afacerii, dar in viitor se vrea cel putin construirea unui model de raportare propriu (sunt mai multe variante aici, ramane de discutat). Nu prea erau ei incantati de programele astea, cica nu prea sunt stabile in sensul ca genereaza inca multe erori atat la nivelul interfetelor cat si in baza de date. Le-am spus ca deoarece sunt si programator cunosc problemele astea din “inside”, stiu ce erori se pot propaga in baza de date de un software incorect “designed, programmed and implemented”. Si ca n-am nici un fel de probleme sa invat rapid si sa ma familiarizez cu orice program/aplicatie/sistem informatic.
Pentru email ei folosesc Lotus Domino, am recunoscut ca n-am vazut cum functioneaza asta insa am pus accent ca am lucrat cu MS Exchange. Asta e o tehnologie mai buna zic eu, pentru ca se integreaza perfect in Active Directory si are conexiuni native cu serverul SQL. Plus ca e foarte usor de administrat.

In concluzie a fost un interviu bun, in ciuda problemelor (inca) inerente de exprimare. Un semn bun este ca au fost interesati de recomandarile mele de la joburile din Romania, este singurul angajator care a facut o copie dupa ele. Pana acum doar unii agenti pastrau o copie, si asta in general la initiativa mea de a le arata. Saptamana viitoare o sa primesc raspunsul, sper sa…Eh, numai zic nimic.

La restaurant, am inceput programul la 19 si am terminat la 2 noaptea. N-am mai vazut niciodata restaurantul atat de “busy” ca astazi…Multi, foarte multi clienti, mai ales adolescenti care petreceau, caci azi s-au incheiat examenele finale la High School. In Australia nu se da examen de intrare la facultate sau la colegiu, esti admis pe baza rezultatelor din timpul scolii (toata perioada, nu numai din ultimii ani…). Cu cat ai avut rezultate mai bune pe timpul studiilor preunivestitare, cu atat mai mare ai sansa de a fi admis la o universitate de prestigiu. De obicei aplici la mai multe institutii universitare si, in functie de raspunsul lor si de preferintele tale, urmezi facultatea respectiva. Sistemul asta are si parti mai putin bune dupa parerea mea caci daca de exemplu inainte de liceu (high school) ai avut note/rezultate mai putin bune, ti-ai compromis sansele de a urma o universitate. Iti ramane doar TAFE, care in termeni romanesti e un colegiu.

Asa ca azi am avut de-a face cu “valuri” de tineri australieni, baieti si fete. M-am simtit ca in Beverly Hills 90210, exact asa arata si adolescentii australieni. Fetele sunt imbracate simplu si elegant, fara extravagante inutile, majoritatea aratand foarte bine. Ceea ce e bine (zic eu) e ca nu prea poarta pantaloni, ori au o rochie, o fusta peste genunchi sau pantaloni scurti (daca au picioare frumoase…). O caracteristica a femeilor albe australiene de orice varsta este ca sunt cam…plinute. Si ca sa ma exprim elegant, o parte a trupului este…..bine reprezentata, concurand uneori cu succes, alteori fara, o bine cunoscuta cantareata si actrita lationo-americana apreciata (de unii) pentru partea dorsala. 🙂
Baietii sunt mai putini interesati de moda, majoritatea se imbraca in adidasi, blue jeans si tricou sau camasa. Unii arata foarte bine, sunt blonzi, bronzati, inalti, cu parul scurt sau stil “haos organizat”.

Referitor la femei, trebuie sa remarc ca in Romania nivelul de “expunere” de pe strada este mai ridicat dacat aici. Nu zic, iti mai poti clati ochii cu cate una care arata ca un model de la Playboy, dar in general australiencele sunt destul de conservator imbracate insa au style, ceea ce le da un aer de eleganta si de feminitate in plus…Nu vorbesc de indiencele carora le sta mai bine in imbracamintea occidentala decat in saree, sau de cele de religie musulmana care poarta batic si haina aceea pana in pamant…

La ora 2 AM cand am terminat programul de lucru, nu mai circula trenul iar urmatorul autobuz era la ora 4 dimineata…Nu ma grabeam acasa asa ca am luat-o in jos pe George Street,sa ma plimb prin oras. Am intrat mai intai in McDonalds-ul din Circular Quay ca-mi era foame si am luat o potie de big chips, 6 McNuggets si un sprite large, toate cu 6.95 AUD.
In afara de baruri, cluburi si unele fast fooduri totul era inchis, dar si asa centrul orasului nu-si pierdea din frumusete…Am trecut pe langa Wynyard, Martin Place, Met Center, Australia Square, Queen Victoria Building iar la Town Hall am luat un taxi caci ma dureau picioarele si mi se facuse somn.

Nu stiu altii cum sunt dar orasul asta m-a impresionat si continua sa ma fascineze prin magazinele, centrele comerciale, zgarie norii sau cladirile de o frumusete coplesitoare. Cand ai sansa sa vezi noaptea uriasul Harbour Bridge in varful caruia flutura stragul Australian, minunata Opera House care luminata feeric e o splendoare, inaltimea ametitoare a Sydney Tower raspandind lumina din inaltimi, masiva si impunatoarea Commonwealth Bank of Australia sau extraodinara arhitectura victoriana a QVB ai un sentiment de mandrie ca traiesti in orasul asta, te simti un norocos ca Dumnezeu ti-a ingaduit sa-ti bucuri ochii cu aceste frumuseti. Asta e orasul meu!

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.