12 august 2005

Azi m-am tuns caci aveam parul prea mare si una ca nu da bine la interviuri (deh, cultura british) iar apoi e mai greu de intretinut un par lung (spalat, uscat, piepananat, aranjat). Chiar langa AMES este o frizerie care are reduceri pentru studenti, te poti tunde cu doar 8 dolari. Asa ca am intrat si eu, am spus “regular, short” si tipul m-a tuns in 5 minute.

Dimineata in timp ce eram la scoala, am primit un telefon de la agentia la care am fost ieri si am pierdut doua ore cu testele alea idioate. Bineinteles ca nu sunt bun pentru postul de IT Administrator la un laborator de informatica, cica vor pe cineva cu “un administrative background”. Normal ca eu trimitand “varianta slaba” a CV-ului n-am suficient din asta…E o ironie a sortii sa fi refuzat pentru exact niste calitati pe care le ai dar pe care nu poti sa le promovezi pentru ca altfel esti “overqualified”. Cred ca e singurul moment de cand sunt in Australia cand am fost iritat si imi venea sa-i spun cateva cuvinte “dulci” agentei (de preferat in romaneste ca sunt mai expresive si nici nu ma poate intelege). Eh, m-am calmat, ca nu e ea de vina saraca, isi face doar meseria si anume sa aleaga pe cel mai potrivit pentru anume job. Daca tii la sanatatea ta trebuie sa primesti esecurile astea cu zambetul pe buze si sa le multumesti foarte mult ca te tin in baza lor de date si cum apare ceva, esti primul la care se vor gandi. Right…

La cursuri nu prea am mai putut sa ma concentrez, te afecteaza un fail din asta, mai ales daca e astfel motivat. Pot sa-mi spuna ca nu stiu engleza, pot sa-mi spuna ca n-am experienta australiana ca nu ma deranjeaza, sunt motive rezonabile, dar daca imi spun ca nu sunt suficient de calificat pentru a sterge de praf niste calculatoare dintr-un laborator de info, asta nu inghit!

Dupa cursuri, am fost la internet unde am continuat aplicarea la joburi. Azi a fost o recolta bogata, am gasit destul de multe joburi noi. M-au sunat si agenti, am vorbit cu vreo patru. Am primit insa doar promisiuni, sa vedem daca se concretizeaza ceva… Am dat si cautari de joburi part-time si parca si alea de “data-entry” au disparut. Sunt cateva part-time la cafenele adica sa faci sandwich-uri, sa prepari cafea sau sa te ocupi de curatenie (sters mese sau la bucatarie). O sa-mi fac in weekend un CV “beton”, de baiat bun la toate, am luat de pe internet niste informatii despre calificarile in “food and beverage services”. Eu zic ca daca aplic la astea sunt ceva sanse sa ma angajez repede, chit ca o sa ma plateasca cu salariul minim.

Diferenta dintre “o sa muncesc orice” si de a o face, este destul de greu de trecut de cineva care toata viata a mers doar inainte pe plan profesional. Noi romanii avem o mentalitate (gresita) ca a face munci sub calificarea noastra e ceva rusinos. Daca analizez cu atentie, dintr-un anumit punct de vedere nu e chiar ceva cu care sa te lauzi. Daca ai ajuns sa faci munci din astea, poate inseamna ca ai esuat sa-ti gasesti o slujba in domeniul tau de activitate, inseamna ca nu esti destul de bun profesional.
Din alt punct de vedere este vorba de a fi practic si realist. Nu mai pot sta mult fara un job din care sa-mi platesc macar chiria si mancarea (preparata de mine). Si daca privesc problema ca pe ceva temporar, ceva din care sa-mi dea “munitie pentru lupta pentru un job in IT”, situatia e chiar tolerabila.

Deci, asa cum am mai spus, ADAPTABILITATE e cuvantul cheie iar PERSEVERENTA e cuvantul broasca (de la usa). Daca bagi cheia in broasca, si o rotesti cu ajutorul OPTIMISMULUI o sa ai acces la IDEALURI.
Mda, cateodata ma crucesc si eu cand vad ce-mi trece prin cap. Daca e bine sau rau, ii las pe altii sa judece.

Si apropos de judecata si de sfaturi am raspuns pe www.emigrare.info->forum->australia->jurnalul lui gabitu la niste observatii pertinente facute de unii de aici din Australia. Consider ca orice sfaturi, pareri, idei si chiar critici sunt binevenite, eu va asigur ca le citesc pe toate cu atentie si le trec prin filtrul ratiunii. Fiecare vede lumea prin ochii sai, actioneaza dupa cum interpreteaza el toate informatiile.

Jurnalul asta prin care va fac partasi la experinta mea, nu il scriu pentru mine, situatia mea nu are relevanta aici, ceea ce conteaza este sa demonstrez ca emigrarea si integrarea in ciuda faptului ca poate fi dureroasa, este posibila. Si mai mult decat atat, ca merita.
In general scriu mai mult decat ceea ce apare in jurnal, stiu ca uneori parasesc obiectivitatea necesara, cateodata vorbesc strict de persoana mea si de profesia pe care o am. Caut sa-mi cenzurez pornirile acestea spre propriul eu, pentru ca, consider ca trebuie sa fiu obiectiv in relatarile mele, sa ofer numai ceea ce are relevanta pentru tot ceea ce insemana emigrare. De aceea cateodata tai mult din jurnal atunci cand il pun pe site si poate ca uneori unele informatii par sa nu se lege. Imi cer scuze pentru asta.

Si daca oamenii ma incurajeaza, ma sustin si vor sa ma ajute, daca persoane necunoscute citesc si apreciaza insemnarile mele, toate acestea ma motiveaza si imi dau putere pentru lupta mea. Iar daca pot convinge ca aici e un loc binecuvantat in care e bine sa traiesti, ca societatea asta e una a tolerantei si armoniei intre rase si a ca Australia este o alternativa care merita luata in calcul pentru a incepe o viata noua in care sa te simti liber si neingradit, atunci jurnalul asta si-a atins scopul.

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.