12 iulie 2005

Posted On July 12, 2005

Si a fost si ziua cu primul interviu…Mi-am luat costumul negru, o camasa alba si mapa neagra si am plecat la intalnire. Eram foarte increzator in mine, am salutat pe vanzatorul de la magazinul de langa bloc privindul cu coada ochiului cum se uita admirativ la mine, iar in statia de metrou explicandu-i unui tip ca n-am timp sa donez bani pentru copii, poate alta data. Nu mai zic de tipul de la bilete, caci am luat o noua cartela pentru 7 zile azi, care nu mi-a mai zis “thank you, mate” ci “thank you, sir”. E ciudat ce poate face un costum dintr-un om….
Am ajuns acolo mai devreme, adica devreme de tot, pe la 15.30. Ce sa fac pana la 16, am intrat si eu intr-o cafenea din zecile de pe trotuar si am cerut un ceai. O chestie interesanta e ca aici zaharul pe care ti-l dau e din trestie de zahar si are o culoare maronie, dar e la fel de dulce ca ala al nostru. Dupa ce am terminat ceaiul (cam scump la 3 AUD) am intrat cu curaj si am urcat la etajul patru al cladirii unde era firma asta.

Interviul a durat in jur de o ora si am discutat diverse lucruri, atat de programare cat si despre mine. Bineinteles ca nici nu s-au uitat pe diplomele si pe recomandarile mele, au zis “is not needed”-nu este necesar. M-au intrebat care sunt trei din cele mai importante realizari ale mele pana acum, de ce am plecat din Romania, de ce am venit in Australia. Am observat ca sunt foarte surprinsi cand aud ca am venit de pe 25 iunie si deja imi caut de lucru. Astia ce vor, sa ma acomodez aici, sa fac pe turistul doua-trei luni si apoi sa ma angajez?
M-au mai intrebat ce fac in afara programului, sambata, duminica. Movies, music, sports& beer, asta fac…Am vorbit despre filme, despre plaja, despre Romania. Apoi tipul asta care face angajarea (cred ca e de la resurse umane) l-a chemat pe un seful programatorilor de acolo, un baiat la vreo 30 de ani si un timp am discutat toti trei, apoi a plecat si ne-a lasat. I-am dat pe spate cand le-am spus ca programarea e ca si poezia, trebuie sa pui si un pic suflet acolo ca sa iasa ceva bun. Si-a notat constiincios pe CV-ul meu “programming is like poetry”. 🙂
Cu tipul de la programare am vorbit mai mult despre aspecte tehnologice, despre programare, despre aplicatiile software dezvoltate de ei. Baiatul asta e un australian linistit, dar “obsedat” ca si mine de programare. Am gasit multe puncte comune, amandoi lucrand numai cu tehnologii Microsoft, amandoi avand satisfactii profesionale din programare, amandoi neagreand Oracle sau Linux (astea sunt niste programe/filozofii concurente produselor lui Bill Gates). Am discutat despre Sql Server, despre VB, despre alte limbaje de programare. Amandoi cunoastem sentimentul, mandria de a vedea programele tale ruland in locuri importante si facandu-si treaba fara probleme. Ei fac software pentru “venue management” adica pentru stadioane, sali de concerte, si alte evenimente sportive sau culturale. Programele lor sunt folosite pe stadionul olimpic din Sydney, pe Telstra Stadium, pe stadionul de cricket-un sport popular aici, si pe alte stadioane importante sau sali de sport din Australia si din UK. Mi-a spus ca se duce gratis la concerte si la meciuri, avand ecusonul cu “software provider”-producatorul softwarelui. “Cool, mate!”-am zis eu.
Singurul lucru cu care am spus ca n-am lucrat (la intrebarea lor) a fost ca n-am folosit niciodata DTS (Data Transformation Services) din SQL Server decat la nivelul import/export baze de date, insa fara Metadata Packages sau “stuff like that”. Le-am spus si de ce, pentru ca n-am avut nevoie…

M-au intrebat unde am invatat engleza, caci vorbesc foarte bine. Le-am multumit si le-am spus ca asta e poate singurul meu punct slab, engleza, dar ca invat repede si nu va trece mult cand voi putea vorbi ca si ei. De invatat engleza, am invatat-o programand caci toate limbajele de programare sunt in engleza iar citind toate documentatiile despre functii, proceduri, metode, proprietati, am invatat limba asta. Numai prin cautarea in MSDN (Microsoft Developer Network) de fiecare data cand am nevoie de o functie sau niste proprietati ale unui obiect (e vorba de programare aici), si ar fi fost de ajuns sa stiu suficienta engleza ca sa programez. Problema e ca jobul asta presupune si support cu end userii, si cam trebuie sa vorbesc engleza.

Cam in asta a constat interviul, a fost foarte placut, m-am simtit in largul meu acolo. Poate ca si de aceea mi-am dat drumul la engleza, pomenindu-ma ca folosesc cuvinte pe care nu credeam ca le stiu. Sigur, mai am blocaje si greseli gramaticale cu duiumul cred, dar incerc sa expun cat mai simplu ceea ce gandesc, sa folosesc cat mai mult timpul prezent cand vorbesc. Inca gandesc mult in Romana, dar incet incet, citind ziare, ascultand radio, vorbind cu vanzatorii, te trezesti ca vrei “bread” si nu “paine”, ca “it’s time to sleep” e timpul de culcare, etc. Insa am si exemple “negative”, ieri la agentia de joburi m-am trezit ca-i spun celui de langa mine care m-a intrebat daca poate sa ia pixul, “da, sigur”, in romaneste. M-am corectat repede cu un “yes of course” dar am vazut privirea perplexa a aluia…
Si la interviu, tipii astia m-au pus sa spun ceva in romaneste, lor li se pare distractiv, si le-am zis “Pai ce pot sa va spun in Romaneste?”. Au vrut traducerea in engleza si s-au amuzat copios cand au auzit-o…Tare haiosi sunt aussie astia ai mei. Pentru ei viata e usoara, nu-si fac griji pentru ziua de maine, vin la munca, muncesc 8 ore apoi se distreaza cum vor si cum pot, caci au de toate si au si cu ce. Trebuie sa invat si eu sa o iau mai usor, sa nu ma mai consum atat, dar acum nu pot, trebuie sa-mi gasesc un job sa-mi platesc chiria si sa mananc, apoi o sa am timp sa ma bucur de viata. Am slabit de cand am venit aici, cureaua de la pantaloni imi este prea larga, am observat asta.

Dupa interviu am plecat in centru la supermarket si mi-am luat un suc de portocale de 3 litri cu 2.99 AUD, cartofi din aia rosiatici cu 2.48 AUD/kg, banane cu 1.98 AUD/kg, o ceapa cu 2.48 AUD/kg, oua ecologice cu 2.42 AUD/12 bucati, si paine feliata 1.87 AUD/650 gr. Si pentru ca meritam (zic eu), mi-am luat si o cutie de “Tim Tam” la 365gr cu 3.97 AUD. Asta era la promotie si contine “the most irresistibile chocolate biscuit” adica cei mai irezistibili biscuiti cu ciocolata. Am mai mancat, sunt niste biscuiti grosi de cacao imbracati in ciocolata, avand miezul tot de ciocolata. Buni rau…

Despre rezultatul interviului, ce pot sa zic, ar fi prea frumos sa ma angajez acolo. Si cred ca as fi prea norocos sa am doar un interviu si la firma aia sa ma angajez…Dar a fost o experienta buna, am vazut si eu cum e la un interviu cu niste aussie. Au spus ca ma vor contacta ei in curand, mai sunt cativa pe “short list”-lista scurta si dupa ce au toate interviurile iau o decizie. Parerea mea e ca o am facut o impresie buna, dar depinde si de cat de buni sunt ceilalti concurenti ai mei.

Am avut si in Romania zeci de interviuri si stiu cum e sa cauti de munca dar cunosc si partea cealata, a angajatorului, caci am fost in masura sa angajez eu direct sau sa fac parte din comisia de angajare. Din experienta mea, limitata doar la domeniul IT, pot spune ca la orice interviu trebuie sa te prezinti cu gandul ca o sa-l iei. Daca nici tu nu ai incredere in tine, cum sa convingi angajatorul cu care discuti 20-30 de minute ca esti cel mai bun pe pozitia aia? La interviuri, modestia nu are ce cauta. Tu esti cel mai bun, tu stii o gramada de chestii, tu ai experienta, “you are the man”-tu esti omul. Desigur, doar tu stii ca ai unele lipsuri, ca experienta ta in o anumita particularitate a unui software se reduce doar la teorie, adica ai citit despre aia dar n-ai lucrat efectiv. Dar asta stii doar tu, angajatorul nu stie, niciodata nu trebuie sa pari slab si sa eziti. Am invatat odata pentru un interviu un intreg SGBD (sistem de gestiune a bazelor de date), Cache se numeste. Asta este un SGBD orientat pe obiect, cred si acum ca e unul din cele mai bune din lume, si intr-o saptamana stiam sa lucrez cu el, deci aveam experienta.
Nu e vorba sa minti si sa sustii ca ai lucrat cu aia si cu cealalta cand tu habar n-ai, dar pune accent pe ceea ce stii sa faci cel mai bine, da exemple, pune tu intrebari despre ce tehnologii folosesc ei acolo. Niciodata nu trebuie sa fii timorat, tacut, sa raspunzi cu da sau nu sau cu raspunsuri scurte. De exemplu daca te intreaba care sunt cele mai importante trei realizari ale tale de pana acum, incepi cu cea mai importanta, vorbesti despre ea ce vrei tu, si te legi de o chestie ca sa dezvolti subiectul. In mod sigur nu se va ajunge la a doua sau a treia realizare decat daca enumeri monoton, scurt, trei dintre realizarile tale.
Trebuie sa fii cat mai degajat (fara sa-ti pui picioarele pe masa insa :)), sa fii prietenos, sa-i faci sa simta ca pot lucra cu tine fara probleme.

Cam asta e, ajunge cat am scris pentru azi. Maine ma duc la internet sa pun pe site ultimele patru zile din jurnal si sa mai aplic la joburi.