12 octombrie 2005

Dimineata am fost Centerlink sa anunt ca am un job casual. Asa este “fair”, sa informezi autoritatile de schimbarile care au loc din punct de vedere al jobului. Astia de la Centerlink au o reclama la radio cum ca trebuie sa declari imediat orice modificari si ca daca nu faci asta esti pasibil de amenzi usturatoare. Reclama se incheie cu “Sustine sistemul care te sustine!” 🙂
Tipa de acolo mi-a spus ca e bine ca am facut acest lucru (am facut “the right thing”) dar ca asta nu schimba cu nimic statusul meu, pentru ca nu primesc nici un ajutor financiar de la stat. Daca primeam, cu siguranta ca mi-l taiau. De agentia de joburi n-a zis nimic, dar nici eu n-am intrebat.
Celor de la agentia de joburi nu o sa le spun ca lucrez, nu vreau sa ma trezesc ca nu-mi mai dau voie la calculatoarele alea sa caut joburi. Si asa nu ma baga nimeni in seama acolo asa ca si cu mine si fara mine tot aia e.

Dupa Centerlink m-am dus la agentia de joburi (work agency) unde am “stat” pe internet pana pe la 14.30. Din pacate din nou n-am gasit multe joburi la care sa aplic, doar trei posturi mi s-au parut interesante si in consecinta mi-am trimis CV-ul pentru ele. Slab de tot cu joburile, de cand am inceput slujba asta la restaurant n-am mai fost la nici un interviu. 🙁 O cauza este ca nu mai apar joburi potrivite pentru pregatirea mea (administrator, analist sau developer baze de date) si alta este ca nu mai aplic nici eu la tot ce gasesc, filtrez posturile pe care am cu adevarat sanse sa le obtin. Dar nu prea am nici ce filtra…
Cred ca pana in prin februarie tot asa o sa fie, trebuie sa ma incarc cu energie pozitiva si sa am rabdare sa treaca sezonul estival. Pana atunci, imi iau calculator, imi pun internet si invat bine engleza. Daca e sa gasesc un job in IT intre timp e foarte bine, daca nu…asta e. Important este sa vad partea buna a lucrurilor si anume ca sunt in sistem, am un job, si n-am de gand sa renunt la visele mele. Am pornit de jos aici in Australia, am trecut prin clipe mai putin placute dar ceea ce conteaza este viitorul.

Exista o curba a adaptarii (arata ca un U) care reprezinta efectele psihologice ale adaptarii intr-o cultura noua:
-Initial euphoria
-Threath to existing stability perceived as overhelming, panic, helpless and/or disorganization
-Indiference, anger and/or defensive reorganization or retreat
-Acknowledgent of situation, facing reality, breakdown of defences
-Sense of worth, new reality, satisfying experiences, reorientation

Eu n-am trecut niciodata prin punctul minim adica “indiferenta, furie sau retragere in sine” dar asta nu insemana ca e musai sa cunosc acea faza. Sunt unii emigrati (destul de multi) care au sarit peste toate aceste etape…Daca e mai bine sau mai rau nu sunt eu in masura sa judec integrarea altora, eu vorbesc in jurnalul asta despre mine, despre cum ma adaptez eu la aceasta societate. Caci pana la urma ce e emigrarea asta? O adaptare la un alt mediu social, la alte valori si mentalitati, o asimilare a tot ceea ce inseamna sistemul tarii gazda si la o integrare in credintele proprii despre lume si viata. Nu se pot da scheme sau strategii de cum sa realizezi asta, fiecare persoana este unica si de aceea fiecare integrare este diferita.

Dar cunoscand cat mai multe exemple si avand cat mai multe informatii despre cum au reusit unii sa depaseasca obstacolele acestei mari “nebunii” numita emigrare, viitorii emigranti sau chiar cei nehotarati (inca) vor stii ce ii asteapta aici si poate asta le va face aceasta integrare/decizie mai usoara. Pentru ei este acest jurnal.

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.