12 septembrie 2005

Azi nu m-am dus la scoala, toata dimineata m-am pregatit pentru interviul de dupa-amiaza pentru jobul de DBA.
Mi-am scris niste lucruri despre compania respectiva, adica ce sunt ei, cu se ocupa, ce produse financiare ofera. Ei sunt la baza o firma de contabilitate dar imbina aceasta activitate cu gestionarea de fonduri, investitii si in general cu tot ce tine de situatia financiara a unei persoane sau companii. Sunt intradevar mari, au sediul central in Sydney si birouri in toate orasele mari din Australia.
Am studiat anuntul pentru postul respectiv si pentru fiecare din cerinte am repetat si o sa raspund la interviu. Si nu sunt putine cerinte, doar “cateva”. Le prezint aici pentru ca sunt un model de ce se cere pentru meseria mea:
-Ability to work in a team environment
-Ability to manage and delegate
-Good project management skills
-Experience in analysing the requirements of the customer and converting those needs into specifications
-Ability to solve complex technological problems
-Strong documentation skills
-Excellent interpersonal skills
-Attention to detail
-Ability to benchamark and performance tune the SQL server database
-Thorough knowledge of Transact-SQL queries
-Ability to mentor and coach junior staff
-Ability to mentor existing DBA and any developers where necessary
-Strong communication skills
-Relevant Tertiary Qualifications of Certifications highly regarded

Adevarul e ca nu stiu ce mai puteau cere, cred ca s-au gandit mult pana sa ceara toate astea…

Apoi mi-am scris si invatat “corporate culture” pentru ca pe site scria clar ca “before you consider coming to work at Head Office, its vital you understand our corporate culture”. Asa ca pentru fiecare punct din cultura corporatiei (passionate, hard working, focused, dynamic, giving, kind-hearted, enthusiastic, pro-active, positive, succesful) am scris si memorat cate un exemplu in care am aratat cum indeplinesc eu cerintele astea.
Asta a fost cea mai in profunzime cercetare si pregatire pentru un interviu pe care le-am facut pana acum…Dar, precum se va vedea, am facut degeaba toata munca pentru interviul asta, in afara de raspunsul foarte bun pe care l-am dat cand m-au intrebat ce stiu despre firma lor, n-am mai avut ocazia sa vorbesc despre ceea ce-mi pregatisem sa vorbesc.

La ora 16 am fost la interviu in Circular Quay. Cred ca i-am facut praf, daca nu imi dau jobul inseamna ca il angajeaza pe Bill Gates sa se ocupe de baza lor de date. Eh, glumesc, dar a fost un interviu superb, cu trei tipi foarte de treaba, toti project manageri in compania aia. A fost un interviu tehnic, foarte degajat, de aceea toata “vorbaria” pe care o pregatisem sa le-o spun nu-si avea rostul aici. Era aiurea sa le amintesc de “corporate culture” cand ei ma intrebau chestiuni strict de programare si administrare.

Am raspuns la intrebari simple si la intrebari medii, cu zambetul pe buze…Nu m-au intrebat nimic complicat, ceva care sa ma puna cu adevarat in dificultate.
La un moment dat unul din tipi mi-a dat un test simplu cu doua tabele intre care trebuia sa fac un join ca sa-i dau toate comenzile unui client. El credea ca ma incuie cu asta, insa i l-am facut in doua moduri (cu sincronizare si cu JOIN).
E ciudat ca cer “cunostinte avansate Transact-SQL” dar la interviu te intreaba lucruri banale din T-SQL.
In cursul interviului m-au intrebat de cursoare, la ce se folosesc ele. Am raspuns ca nu prea le utilizez, ca daca se poate sa fac aceiasi treaba in alt mod sigur evit sa utilizez cursoarele in SQL Server…S-au uitat unii la altii si au inceput sa rada si au zic ca si ei fac la fel…Am ras si eu, apoi le-am spus ce sunt cursoarele si la ce folosesc, ca doar nu puteam sa o las asa. Am fost sincer, eu zic ca e mai bine sa fi asa cand nu ai lucrat cu ceva decat sa zici “Yes I have worked with…” si apoi sa te intrebe ceva mai profund si tu sa te faci de KKO…
La sfarsit, printre intrebarile pe care le-am pus eu lor a fost si aceea daca se obisnuieste sa se iasa vinerea la sfarsitul programului la o bere, asa ca intre colegi. Cica “sa contez pe ei”. 🙂

La incheierea interviului mi-au spus ca o sa-mi trimita pe email o lista cu intrebari din SQL Server, sa raspund la ele si sa le-o trimit inapoi. Eu le-am zis “stati asa putin”, si mi-am scos din mapa cele patru pagini cu intrebarile si raspunsurile…Au ramas cu gura cascata, unul se balbaia “sunt…intrebarile…mele…”. Ideea e ca azi m-am prins ca asta e aceeasi firma la care am aplicat mai de mult (2 august) printr-o agenta iar ea mi-a dat testele asta sa le fac acasa. M-a frapat asemanarea din anuntul de atunci si ceea ce am citit vineri pe siteul firmei: peste 5 mld. dolari fonduri de investitii ale clientilor si faptul ca e cea mai mare firma de contabilitate si consultanta pentru investitii din Australia. Singurul lucru care difera e package-ul oferit, atunci ofereau $120.000 acum doar $97.400. Agenta respectiva nu mi-a mai dat nici un semn de viata, dupa ce am sunat-o eu cateva saptamani la rand am considerat ca am ratat jobul.
Le-am spus si lor toata povestea, normal ca au zis ca n-au primit atunci nici aplicatia si nici testele mele… 🙁 Au recunoscut ca au de mult jobul asta disponibil si ca au avut foarte putine interviuri pentru ca ei aleg cu grija CV-urile primite de la agenti. Am detectat o umbra de criticism cand au adus vorba de agenti…
Normal ca n-am intrebat de ce au scazut salariul intre timp, ca doar nu eram nebun sa fac asta. Insa e interesanta chestia, ma face sa-mi pun niste intrebari despre compania respectiva. Daca (Doamne Ajuta!) ajung sa negociez salariul, in mod sigur o sa intreb. 🙂

Singura problema la interviul de azi a fost….engleza. Stiu cand vorbesc bine si cand nu! Am fost bolovanos, uneori m-am exprimat incredibil de greoi, nu m-am recunoscut. Si nu stiu de ce, ca doar nu mai aveam emotii de cum am intrat acolo. Stiam ce sa raspund, stiam cuvintele, dar propozitia nu se lega, parca eram ametit…
Intotdeauna luni vorbesc greu engleza, cred ca e din cauza ca vin dupa doua zile cand nu vorbesc mai deloc limba asta, comunic mult in romana cu prietenii din Romania (pe internet) sau de aici (la telefon sau cand ma intalnesc cu ei).

Sperante la interviul asta am, ca la fel se intampla cu orice interviu direct cu clientul- astept cu inima stransa rezultatul, insa daca sunt “unsuccesfull” n-am ce sa le reprosez, e de la engleza mea care “sucks”. Ma limiteaza foarte mult nivelul scazut al comunicarii mele, la interviul asta intelegeam tot ce ma intrebau, stiam sa raspund perfect la toate intrebarile, insa una e ceea ce gandeam in Romana si alta ce iesea in Engleza…Deci, baiatu’ daca vrei sa te angajezi DBA, trebuie sa mai stai cu burta pe engleza o vreme. Off. 🙁