13 iulie 2005

De dimineata am plecat la NSW AMES (New South Wales Adult Migrant English Service) pentru interviu. Care interviu era programat de mult si urma sa mi se analizeze compunerea pe care o facusem despre “avantajele si dezavantajele emigrarii in Australia” si sa port o discutie cu un profesor de acolo ca sa vada in ce clasa ma repartizeaza (la ce nivel adica). Ajung acolo la 10.30 punct si imediat vine o profesoara (am aflat dupa aceea ca este “Coordinator of Course Information and Admissions”) si mergem intr-un birou alaturat. Imi citeste compunerea si rade. Zice “chiar asa, sunt mai multe avantaje de a emigra decat dezavantaje?”. “Normal” ii zic, si ii mai explic ca Romania e o tara saraca in care se traieste prost si ca eu cred ca in Australia ma pot integra usor, singura mea problema fiind limba engleza. I-am spus ca am inceput deja sa-mi caut de munca, ca am avut un interviu si din nou intalnesc mirarea aceea, “cum de abia ai venit si ai inceput sa-ti cauti de munca!?”, “ai avut si un interviu!?”. Intra cineva in birou sa ia niste hartii si tipa ii zice “uite la baiatul asta, a venit de doua saptamani si deja isi cauta de munca!”, dupa care se uita amandoua la mine cu respect dar parca si putin ciudat… In fine, ma intreaba ce am facut la interviu, ce am discutat acolo, ma lauda bineinteles, si imi spune ca ma baga la nivelul maxim de engleza. Eu ii spun ca nu trebuie, ca nu stiu chiar asa de bine engleza pentru nivelul asta dar nu ma inteleg cu ea. Scrie in hartiile alea ca stiu sa vorbesc, ca ma fac inteles si ca pot exprima orice cerere in engleza. Dar mai scrie, ceea ce stiam deja, ca am probleme cu pronuntia si cu folosirea timpului trecut. I-am spus ca eu caut sa folosesc cat mai mult timpul prezent cand vorbesc si sa fac propozitii cat mai scurte…Ea mi-a zis ca asa cum vorbesc acum, ma pot intelege cu orice australian, dar cum incep sa vorbesc acum o sa vorbesc toata viata si e pacat, trebuie cat mai repede sa remediez problema cu “past tense” & “irregular verbs” adica timpul trecut si verbele neregulate. Are si ea dreptate, ce sa zic…Pronuntia a zis ca o sa mi-o schimb treptat caci auzind in jur pronuntandu-se corect o sa imit involuntar aceasta pronuntie si o sa fie bine.
Eu cred e ca pronuntia mea e super proasta. Poate astora li se pare distractiv accentul meu, dar mie imi zgarie urechile. Daca ati vazut vreodata intr-un film indian, dar din ala prost, din categoria “banda de film la kilogram”, cum vorbesc actorii aia in engleza, cam asa vorbesc si eu. Dar o sa invat eu sa vorbesc bine, imi trebuie timp. Cursurile incep de pe 18 iulie de luni pana vineri de la 9-13. Mi se pare cam mult, ce naiba o sa facem patru ore zilnic, plus ca imi ocupa toata dimineata. Dar si asa n-am ce face, asa ca daca e free, ma duc cu placere. Cica daca imi gasesc de lucru sa vin sa le spun si poate aranjam ceva dupa amiaza, dar nu e sigura. OK.

Apoi m-am dus la Martin Place pentru ca acolo am gasit pe internet (pe www.hic.gov.au) o adresa a unui centru Medicare. E timpul sa ma inregistrez la asigurarile medicale de baza care aici sunt furnizate prin programul MEDICARE, administrat de “Health Insurance Commision”, o agentie guvernamentala. Ma prezint la un oficiu si spun ca vreau sa ma inscriu. Tipa imi cere pasaportul si inca un act de identificare. Ii dau cardul de la banca care are numele meu pe el si este OK. Mi se da un formular de completat, date uzuale ca nume, anul nasterii, data sosirii, motivul venirii in Australia (emigrare), adresa permanenta si cam atat. Dupa ce introduce datele din formularul complatat in calculator imi da doua chitante scoase la imprimanta pe care imi spune sa le prezint daca ma duc la doctor. Pe una scrie ca reprezinta dovada ca m-am inscris la Medicare si cealalta contine un “Medicare Card Number Advice” adica un numar care e valabil pana in decembrie 2011. Insa prima chitanta e valabila o luna iar cea cu numarul pana pe 03.08.2005. Probabil ca urmeaza sa primesc prin posta un card ceva caci astea doua arata ca niste chitante de la supermarket.
Totul a durat 5 minute…Asta e “birocratia australiana”, nu mai fac comparatii ca iarasi se spune ca sunt rau.
Apoi mi-a dat un pliant despre programul asta, Medicare. Ceea ce am inteles din el este ca depinde foarte mult pentru ce te duci la doctor, unele consulatatii, tratamente, medicamente sunt suportate integral prin Medicare, altele doar partial, la fel ca si plata doctorilor si a spitalului. Dar in general programul asta asigura 85% din plata doctorilor la care te duci pentru consult sau tratament si 75% din platile in caz de spitalizare si tratament in spital. Pentru ca aici doctorii sunt platiti dupa cate consultatii sau tratamente administreaza. Dupa angajare, te poti inscrie si la asigurari private de sanatate, platesti lunar o suma modica dar ai acces la spitale private, iar doctorii poti sa tii alegi tu. Prin Medicare ai acces doar la spitale publice si nu poti sa-ti alegi doctorul care sa te trateze. E super bine pus la punct sistemul de sanatate in tara asta, ca de fapt toate lucrurile de pe aici. In Romania….

Dupa aceea m-am dus la internet in Kings Cross unde am stat iar vreo 5 ore, vorbind cu ai mei pe messenger si trimitand CV-uri. Azi am gasit putine slujbe la care sa aplic, doar sase. Au inceput sa curga insa respingerile. Astea arata cam asa:

“Dear Gabriel,

Best regards
Dicken Doe“

Pentru cei care nu stiu engleza, mi se multumeste pentru ca am aplicat pentru slujba respectiva, experienta mea este interesanta dar sunt alti aplicanti care au mai multa experienta relevanta deci aplicatia mea nu va fi luata in considerare de aceasta data. Insa imi pastreaza cv-ul in caz ca apare un alt job mai potrivit….

Pana acum am cinci scrisori din astea, deci nici macar n-am ajuns la interviu pentru joburile respective. Nu-i o problema inca, mai am timp, trebuie insa sa ma gandesc serios sa trec la urmatorul nivel, joburi din IT de tip entry level adica PC operator, helpdesk, all around IT, etc. Eu tot sper sa ma sune astia la care am fost la interviu, maine o sa le trimit un email sa-i intreb daca s-a luat o decizie pentru ca am tot dreptul, nimeni nu mi-a spus cat sa astept.