13 septembrie 2005

La scoala n-am avut ce face si am spus tuturor despre propunerea legislativa de a se prelungi termenul de acordare a cetateniei dupa trei ani de resedinta permanenta si nu doi cum e acum. Normal ca in clasa nimeni nu e de acord cu asta, insa eu le-am spus ca ce mai conteaza un an cand avem inainte toata viata ca cetateni Australieni. Daca guvernul considera ca prin asta se reduce riscul terorismului atunci e OK ca un an in plus nu e un capat de tara. Profa’ mi-a dat ca tema sa “produc” un eseu pe tema asta, de aia zic ca mai bine nu le spuneam.

Dupa ce am terminat scoala am fost acasa, mi-am luat o jumatate de pui la gratar si o portie de cartofi prajiti si am iesit afara sa mananc. In fata blocului meu e o pajiste pe care vad tot timpul oameni ca se odihnesc, dorm sau mananca. Asa e obiceiul aici, nu o sa gasesti placute ca in Ro cu “Nu calcati iarba!”. Tocmai de aia e iarba sa se stea pe ea ca doar nu o sa o privim ca la expozitie…Asa ca m-am asezat si eu turceste si am mancat in aer liber, bineinteles cu cativa zeci de porumbei si pescarusi in jurul meu. Pescarusii astia o sa-i gasesti in tot Sydney-ul, nu doar langa apa, si sunt tare indrazneti, daca nu esti atent iti fura din mancarea din fata ta. Nu mai zic ca sunt nehaliti, mananca si oasele de la pui daca le dai…

Dupa ce am mancat (adica am impartit cartofii si painea cu pasaroaicele alea), am plecat din nou la AMES si m-am dus in Learning Centre. Acolo am stat pana pe la 6 seara la internet, am aplicat la cateva joburi care erau interesante si am mai citit/scris pe forum.

Azi m-a sunat sefu’ de la Costi’s Seafood mi-a spus sa fiu miercurea viitoare la ora 8 dimineata la restaurant ca incepem treaba. Mi-a zis sa am pantofi si pantaloni negri…Pantofi am dar pantaloni de “waiter” nu, o sa-mi cumpar de la un magazin specializat, cica nu sunt scumpi.

Tot azi am primit fail la jobul din call center. Mda, era culmea sa ma angajeze pe mine sa conving clientii sa cumpere ceva. Nu ca as fi avut eu vreo retinere sa fac asta, ca mi-ar fi placut sa vorbesc opt ore pe zi pentru $70/ora. Nu-i bai, n-a fost sa fie…

Am mai citit ieri din jurnalul celuilalt tip care a avut curajul si perseverenta sa-si impartaseasca experientele de emigrant. Multa lume il critica si ii gaseste diverse defecte/greseli, dar cei care fac asta uita ca acel om a fost primul care a scris un jurnal zilnic despre emigrare, a aratat Australia asa cum este, cu lucruri bune si cu lucruri rele. Nu putem judeca un om dupa un jurnal sau dupa opiniile sale care OK, uneori sunt diferite si nu ne convin. Am mai spus, repet si voi repeta atat timp cat voi scrie si eu acest jurnal, parerile sau convingerile cuiva sunt subiective, trebuiesc ascultate si respectate chiar daca sunt opuse ideilor celorlalti. Asta inseamna democratia, toleranta si multiculturalitatea.

Eu zic ca Laurentiu (Culau) a avut o situatie mai grea ca a mea, in sase luni a stat fara nici un job aici si il inteleg perfect in tot ceea ce a scris acolo. Numai daca traiesti lucrurile astea poti simti ce inseamna duritatea integrarii intr-ul alt tip de societate, adaptarea la un alt sistem de valori. Mi-a placut tare mult ce spunea tipul, citez

…pregateste-te sa fi invingator cu toate, ca din pacate in orice lupta exista si oameni care cedeaza. Intodeauna exista invinsi si invingatori. That’s real life. Referitor la muncile de jos, sa sti ca daca prinzi poti fi fericit, vei avea bile albe daca pui pe resume asa ceva chiar daca esti supercalificat. Da bine aici la imagine, invers ca in Europa. Dar ma, tu nu-ti imaginezi cit de greu pui mina pe asemenea job, mai greu ca in meseria ta. Nu uita ca si o data intrat in sistem in 3 saptamini ai aici ce ai in Ro dupa 15, 20 de ani de lucrat (nu bisnita sau furat/inselat) si esti liber. Deci merita.

Nu stiu daca in trei saptamani poti face toate astea, depinde de job, insa ideea e ca foarte rapid dupa ce ai un job (eventual in profesia ta si in care te pricepi si esti bun) partea materiala a vietii este aranjata.

Am auzit ca in Romania au fost inundatii, au murit oameni, a fost mare prapad. Eu nu citesc stirile pe internet despre Romania, mi-am propus ca cel putin in perioada asta sa ma rup total de evenimentele din Romania. Insa am citit despre asta intr-un ziar Australian, era o scurta stire despre inundatiile din Europa si scria si despre tara mea de bastina.
Se pare ca nici guvernul asta nu e in stare sa rezolve nimic, tot din acelasi “material” sunt si astia, cand ajung sa aiba painea si cutitul uita de promisiuni, se cearta intre ei pentru mai multa putere. Eh, urasc politica, in Romania avem o clasa politica corupta si imorala exact de tipul politicienilor din America Latina.
Am discutat cu sotii Monica&Andres, ei sunt din Venezuela cea mai bogata tara a Americii Latine, acolo petrolul e mai ieftin ca apa. Insa datorita clasei politice corupte, nivelul sigurantei cetateanului este foarte scazut, poti fi rapit sau chiar omorat daca circuli pe strada dupa ora 7 seara, multi oameni traiesc in saracie si mizerie, sunt gherile comuniste care terorizeaza sate si orase intregi.
In Romania e bine din punctul asta de vedere, insa tot o crima este sa furi din banii publici, sa primesti mita pentru a da contracte ale statului unor firme “prietene”, sau sa platesti un medic cu 150 euro/luna. Este imoral ca politician sa ai un salariu de cateva ori mai mare ca al unui profesor, sa primesti nu stiu cate milioane pe luna pentru diurna (chirie si masa) in timp de tinerii medici platesc 100 euro chiria din salariul de mizerie pe care il au pentru o garsoniera amarata. Si atunci cum sa nu se bucure medicii rezidenti cand primesc “o atentie”, cand si 100 lei (noi) pentru ei inseamna ceva. Cum e mai bine, ce e mai moral, sa mori de foame sau sa iei bani de la pacienti?
Am discutat odata cu Sandra, profesoara mea de la AMES, ea nu intelegea cum adica sa dai bani direct la doctor fara nici o factura dupa ce platesti o asigurare (la stat), pentru ei e ceva de neimaginat. Cand i-am povestit ca pana si preotului care oficiaza serviciul religios trebuie sa-i dai ceva ca sa-si faca treaba bine, nu-i venea sa creada, e “unbelievable”. N-are rost sa vorbesc de nivelul pensiilor care sunt umilitor de injuste raportate la necesitatile unui trai decent. Imi spunea Lei din China ca desi el locuia in Beijing, avea un salariu mare si platea mult la fondul de pensii, la pensionare urma sa primeasca o pensie mica, corespunzatoare pensiilor regiunii unde avea resedinta oficiala(undeva in nordul Chinei). Era imposibil pentru el sa-si ia “buletin de Beijng”, statul nu permite acest lucru, desi lucra si avea un apartament in Beijing. Cam aceasi sistem comunist avem si in Romania, oameni care au avut salarii bune si au platit corespunzator la stat, au acum o pensie mai mica decat cei iesiti de curand la pensie.

Australia iti ofera ceva in Romania nu ai: LIBERTATE. Romanii cred ca sunt liberi insa nu e asa, libertatea inseamna mult mai mult decat dreptul de a spune ce gandesti.
Libertatea inseamna sa traiesti bine din munca ta, sa te poti bucura de viata, cu prietenii si cu copii tai, insemana sa fi respectat, sa ti se zambeasca pe stada, in magazine sau in mijloacele de transport, libertatea inseamna dreptul de a pleca oriunde in lume fara interdictii sau conditii. Libertate este atunci cand intri intr-un supermarket si-ti umpli cosul fara sa-ti pese de preturile ridicol de mici in raport cu salariul tau care e unul mediu, cand la casa de marcat vanzatoarea iti zambeste si te intreaba ce mai faci, cand la pranz iesi in oras cu colegii de servici si nu cheltuiesti salariul pe o zi pe o masa buna. Si poti sa zici ca esti liber cand si prietenii, cunoscutii si familia ta sunt liberi, caci nu exista libertate daca ea nu este impartita la toata societatea.
Esti liber si cand a-ti cumpara o masina nu devine o problema de supravietuire si nu este o investitie pe termen lung, cand din ceea ce castigi iti permiti sa platesti 20-25 la suta rata la o casuta sau la un apartament doar al tau.

Mi-a placut mult o afirmatie din “corporate culture” a unei companii la care am fost la interviu: Our company can deliver peace of mind that comes from being financially secure.
Dar nu e numai partea materiala implicata, desi sunt de acord cu maxima care spune ca “banii nu aduc fericirea dar o intretin”. E vorba de mult mai mult decat atat, e vorba de cum esti tratat, de cum ti se vorbeste, de cum esti servit, si chiar de cum esti refuzat; e vorba de cum te simti avand facilitatile si serviciile unei societati dezvoltate.
Am mai spus ca e greu de cuprins in cuvinte, trebuie sa traiesti aici ca sa te simti liber si sa intelegi diferenta. Pentru ca libertatea nu e doar o stare de spirit, este si o stare de fapt, trebuie sa o simti, sa o traiesti, sa o ai, ca sa o poti pretui.

Imi spunea profa’ ca n-am dat suficiente motive pentru emigrarea in Australia in compunerea despre mine pe care am avut-o de prezentat la scoala. Am scris doar ceva cu “dezvoltare socio-profesionala” si “motive economice”, ca nu-mi place sa-mi vorbesc de rau tara in fata strainilor. In general cand ma intreaba cineva de Romania, ii spun de cele mai bune lucruri de acolo, de anotimpuri, de munti, de zapada, de obiceiuri frumoase. Le povestesc despre latinitatea noastra, cum s-a format limba Romana, ce limbi surori avem, le spun despre Europa. As fi putut sa scriu pentru compunerea aia cateva pagini numai cu motivele profunde ale emigrarii, as fi putut sa descriu lipsa libertatii din Romania, insa nu stiu la ce ar folosi, n-are rost…

Multa lume vrea sa plece din Romania pentru o viata mai buna si eu pot spune cu mana pe inima: acea viata buna pe care o visati exista aici! Insa nimic nu vine “pe tava”, trebuie sa muncesti, sa tragi tare, sa lupti, daca vrei sa-ti schimbi viata si sa traiesti frumos. Depinde doar de TINE daca esti invingator sau invins…