15 septembrie 2005

Dimineata la scoala ca de obicei. Dupa cursuri am fost la internet la agentia de joburi din Redfern unde am aplicat doar la un singur job de IT. La joburi necalificate nu mai aplic ca si asa nu ma cheama nimeni. De exemplu McDonald, KFC sau Hungry Jack’s nici nu s-au obosit sa ma sune macar…Nu mai zic de Woolworts, care se misca ca melcii cand vine vorba de angajari.
Am mai aplicat pana acum si joburi de sortat scrisori, carat corespondenta, asistent de vanzari (probabil vanzator) dar astia ma trateaza cu o indiferenta suverana…Am auzit de la colegii mei de la scoala ca “kitchen hand” sau “cleaner” s-ar gasi destul de usor, eu n-as putea spune ca e asa. Eu n-am aplicat la joburi din astea, nu ca mi-ar fi fost rusine caci telefoane am dat ca sa ma interesez, insa ori erau prea departe de mine (prin Hornsby sau Paramata), ori erau platite prost (13-14 dolari/ora ca si spalator de vase), ori imi cereau experienta pentru cleaner (!!!).

Azi mi-a venit un fail interesant pentru o pozitie de IT Support Officer. Aia care a trimis failul e o idioata, a pus ca tampita in campul “TO” de la email toate adresele la care a trimis mesajul. Am fost curios sa aflu la cate persoane a trimis “desteapta”, am copiat destinatarii intr-un document word si am dat “replace” la toate “@” ca e logic ca fiecare email are o “coada de maimuta” . Au fost 121 de “replace” deci atatea pesoane au aplicat si au fost respinse pentru un amarat de post in IT. E clar ca n-am sanse in joburi din astea entry level din IT, cu cat e mai putin specializat jobul cu atat e mai mare numarul celor care aplica. As fi foarte curios sa aflu cate pesoane aplica aici la un job de DBA…

As vrea sa arat cum te schimba societatea asta, cum te transforma intr-o persoana civilizata. In Ro era un “sport” in studentie (dar si cand aveam servici faceam asta cate o data) sa merg cu RATB-ul fara sa platesc, eram un expert in ocolirea controlorilor. Aici sambata si duminica cei din statiile de tren deschid portile de la intrarea in statie si poti intra si calatori cu trenul fara sa platesti. De fiecare data cand plec in weekend mai departe de zona mea rosie imi vine sa nu mai cumpar bilet pentru distanta suplimentara, insa nu stiu de ce naiba, nu ma lasa constiinta. Adica vad intrarea deschisa dar NU POT sa intru fara bilet, ma duc la casa si platesc si abia apoi intru pe portile alea.
Aici nici nu poti sa te urci in autobuz daca nu platesti, toti calatorii intra prin fata pe la sofer. Cei care au cartele (zilnice,saptamanale, lunare) le baga intr-un aparat de acelasi tip cum exista in Ro la metrou, ce-i care n-au, cumpara bilet de la sofer. Soferul are o casa de marcat in stanga, iti scoate imediat biletul din asta. Pe bilet scrie pana unde e valid daca tu calatoresti mai mult decat e scris pe el e “fare evasion” iar amenda e 100 AUD. In tot Sydney-ul sunt peste 1600 de autobuze, majoritatea cu aer conditionat. Astia sustin ca daca se calatoreste cu autobuzul se imbunatateste calitatea aerului din Sydney caci marea majoritate merg cu GPL si toate sunt nepoluante. Dar si trenurile din Sydney tot nepolunante sunt caci toate sunt electrice.

Dupa ce am fost la internet am plecat din nou in oras sa-mi fac cumparaturile. Iar am cheltuit o gramada de bani (dupa standardele mele), dar am luat lucruri absolut necesare, desi era sa lesin, cred ca aveam ochii cat cepele si limba scoasa de un metru la raionul de inghetata. 🙂
Am cumparat ceai Dilmah cu 1.49 AUD/25 pliculete, spaghete Vetta 400 gr cu 1.18 AUD, cremwursti 500gr cu 2.19 AUD, antiperspirant Gillete cu 5.68 AUD, crema de soare Nivea 400 ml cu 22.68 AUD, conserve de ton, paine, morcovi si cartofi. Crema de soare era neaparat necesara caci un prieten de aici mi-a atras atentia ca e foarte riscant sa umblu prin soare neprotejat, Australia are una dintre cele mai mari rate de cancer de piele din lume. Am cercetat diverse crème din magazin si pana la urma am ales “Nivea Sunscreen Lotion SPF 30+” adica “very high protection”, ca imi placea cum miroase si nici nu e din aia uleioasa. Si e si rezistenta patru ore la apa, asta e bine pentru cand o sa ma balacesc in ocean…
Imi mai trebuie o pereche de ochelari meseriasi si o sapca/palarie si sunt pregatit sa infrunt soarele asta care devine din ce in ce mai puternic. Am fost pe jos dimineata pana la scoala si am transpirat rau desi eram doar intr-o camasa cu maneca scurta. Este o caldura umeda, nu e chiar insuportabila dar iti creaza un disconfort, cand intri intr-un magazin sau undeva unde au aer conditionat iti vine sa nu mai pleci de acolo. Iar pe la pranz daca mergi pe strada fara ochelari si ai soarele in fata, plangi mai ceva ca o baba la o inmormantare…

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.