16 noiembrie 2005

Azi am primit o veste buna de la agentul care m-a trimis la ultimul interviu: vineri am al doilea interviu la Napoleon Cosmetic! Pana acum n-am mai fost aici la un al doilea interviu cu angajatorul. Ca o paranteza, in Romania am fost si la patru interviuri pentru un job, asta e recordul meu personal (ca o paranteza la paranteza, jobul respectiv nu l-am luat, era vorba de IT Manager la primul spital privat din Romania).

Sperantele mele au renascut, gata mi-a trecut toata proasta dispozitie. 🙂 Am trecut de faza asta, acum ma simt excelent, moralul meu este la cota maxima.
Dimineata am fost la Job Futures (agentia de joburi) unde am gasit doua joburi la care sa aplic. La unul am aplicat deja iar pentru celalalt trebuie sa adresez criteriile de selectie in scris cand trimit aplicatia. Asta pentru ca este o slujba guvernamentala la o institutie numita IDP Education Australia. N-am prea inteles eu bine cu ce se ocupa, pe pagina lor de web scrie ca “markets and delivers a range of services in international education for Australian institutions and organizations”.

Jobul se numeste “Database Project Manager” iar criteriile de selectie se potrivesc perfect cu experienta si cunostintele mele:
-Advanced knowledge of Microsoft SQL Server
-Advanced SQL script writing
-Experience with designing reports, Crystal Reports highly regarded
-Experience with database design and implementation
-Significant experience in working with data flows and query writing reports
-Strong Microsoft Office Skills, VBA, Acces, Excel
-Experience as a Database Administrator in a controlled database environment
-Problem-solving skills in a database/IT environment
-Degree Qualified or Relevant industry work experience

Dupa parerea mea sunt cerinte de bun simt, nu cer 1001 de tehnologii si nu spun nimic de “communication skills”. Pachetul salarial oferit este bun, $70K/year. Am sa aplic la jobul asta (pana pe 22 noiembrie cand e ultima zi de primire a aplicatiilor), sunt sigur ca voi fi chemat la interviu si….cine stie…

Azi am inceput munca la ora 18 si am terminat la 22. Mi-a parut rau ca n-am vazut la TV meciul de fotbal Australia-Uruguay din calificarile la World Cup 2006 care a inceput la 7 seara. Rezultatul nici n-a trebuit sa-l aflu de la stiri, pe langa restaurant treceau oameni care isi strigau euforia victoriei…
Cand am plecat de la munca, pe la 11.30 noaptea, am luat-o pe jos pe George Street caci se auzeau din Circular Quay chiotele de bucurie din centru. Pacat ca n-am avut un aparat de fotografiat, langa Town Hall era plin de multimea imbracata in galben-verde, culorile nationale. In momente ca astea iti dai seama ce inseamna natiunea Australiana, ce inteles au multiculturalism si armonie rasiala. Nu e nimic surprinzator sa vezi un asiatic imbracat in tricou galben si vopsit pe obraji cu steagul australian sau un indian cu peruca galbena “a la Valderama” care striga din toti bojocii “Australiaaaaaa!!!”. Oameni de toate culorile si rasele erau imbracati in galben-verde si cantau, strigau, se imbratisau pe strada, ce sa mai….se bucurau….“We going to Germany”, “Aussie, Aussie, Aussie”, “Australia” erau cele mai auzite “scandari”.

Australia s-a calificat la World Cup 2006 din Germania dupa 32 de ani in care n-a mai fost la un turneu final. Intr-o tara in care fotbalul australian si rugby-ul sunt aproape religii, fotbalul e o Cenusareasa. Si cu toate astea Telstra Stradium din Sydney, “The Ausie Playground” cum e supranumit, a fost plin azi, 83.000 de fani au asteptat ca miracolul sa se produca. Si da, este un miracol, pentru ca putini credeau ca echipa Australiei ca castiga la doua goluri diferenta, atat cat le trebuia ca sa se califice. Meciul s-a terminat 1-0 pentru Australia (exact cu cat castigasera uruguayenii la ei acasa) asa ca dupa prelungiri s-a trecut la executarea loviturilor de la 11 metri. Portarul australian a aparat doua lovituri, australienii au ratat odata dar au incris in celelalte patru si asa s-a scris istoria…
BRAVO AUSTRALIA!!!

Duminica trecuta, cand am pus pe internet jurnalul am inregistrat un record: 10.000 de accesari pe siteul www.australia.go.ro. Accesarile sunt mai multe decat numarul de vizitatori (logic pentru ca un vizitator poate accesa de mai multe ori o pagina de web) dar si asa rezulta ca jurnalul meu este citit, deci sunt oameni interesati de “aventurile” mele in Australia. Ce pot sa zic, ma simt….citit. 🙂 Recunosc ca n-am talente de scriitor sau macar de reporter, si desi eu incerc sa fiu obiectiv in relatarile mele, imi dau seama ca unele pagini din jurnalul sunt pline de pareri personale deci subiective. Inca odata reamintesc ca nu vreau sa fiu interpretat si judecat pentru ele. Doar…citit.