17 iulie 2005

Azi a fost o duminica friguroasa in Sydney, cred ca au fost in jur de 15 grade afara. M-am uitat de dimineata in cartea cu harti sa caut o biserica. Am gasit in centru, langa Hyde Park, catedrala Sf. Maria, asa ca pe la 9.30 diminieata am plecat sa asist la prima slujba de aici. Cand eram in Bucuresti, mergeam destul de des la biserica. Eu sunt un spirit ecumenic, consider ca daca vrei sa te rogi poti merge in orice biserica crestina sa faci acest lucru. Am fost si la baptisti, si la protestanti, si la ortodocsi, si la catolici. Imi placea sa merg la catedrala Sf. Iosif din Bucuresti, acolo ma simteam cel mai bine. Plus ca din cand in cand aveau loc concerte foarte frumoase in catedrala asta.
Catedrala Sf.Maria din Sydney este o costructie foarte mare, de o frumusete rara atat la exterior cat si in exterior. N-am mai vazut pana acum o constructie atat de impunatoare, de coplesitoare prin maretia ei. Te simti atat de mic cand esti in interior (si la propriu si la figurat), este atata spatiu acolo incat ar intra cu siguranta cateva mii de oameni inauntru. Bancile sunt din lemn solid, lacuit, iar doar spatiul pentru altar, din marmura alba, este cam cat spatiul pentru toata catedrala Sf. Iosif din Bucuresti. Preotii vorbesc la microfoanele din fata iar cuvintele lor sunt auzite prin difuzoare mari suspendate pe coloanele uriase. Exista chiar display-uri LCD pe unele dintre coloane, nu stiu la ce folosesc ca nu functionau.
Catedrala are doua orgi, una in lateral si una in spate. Cand a inceput sa cante cea din lateral care cam 20 de metri inaltime, muzica a umplut tot spatiul acela imens iar senzatia a fost extraodinara. Imi place sa ascult orga, e o muzica foarte apropiata de sufletul meu…Trebuie sa recunosc ca mi-au dat lacrimile cand ascultam orga aceea, care parca plange, sunetele, muzica aceea pe care nu le auzi decat intr-o catedrala fiind atat de….Dumnezeiesti.
A fost o slujba catolica obisnuita, au acelasi ritual peste tot, numai ca a fost tinuta in limba engleza. Am inteles cam tot ce s-a spus, parabolele, citirea din Biblie si predica. Cand au venit cu cosuletele pentru donatii am dat si eu doi dolari, atat pot sa dau in momentul acesta, dar i-am dat cu toata inima.
La iesire am dat mana cu preotul care asteapta la iesirea din catedrala si da mana cu toata lumea. Mi-a zis “God bless you”-Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Am luat un ziar din catedrala, era gratis, se numeste “The Catholic Weekly”. Nu ma asteptam sa gasesc in el si cronici de film…Dar am citit o intreaga pagina cu cronica filmelor “Bewitched” si “War of the Worlds” astea fiind filmele in voga pe aici. A, mai sunt si “The House of Wax” si “Fantastic 4” carora le fac astia reclama peste tot (ziare, reviste, radio, TV, panouri).
Cand doar ce intrasem in catedrala si cascam gura minunandu-ma de frumusetile dinauntru, la picturile si la sculpturile acelea, o babuta s-a apropiat de mine si m-a intreabat daca sunt catolic. I-am spus ca nu, dar merg des la biserica. “Te rogi?”, m-a intrebat. Sigur ca ma rog, sunt crestin. M-a mai intrebat de unde sunt, i-am spus ca din Romania si a vrut sa stie daca pot vorbi in italiana. Nu pot vorbi, zic, dar limba romana si cea italiana sunt limbi apropiate…Mi-a dat doua cartulii, una “How to pray the Rosary”-“Cum sa te rogi Rozariul”, asta e o rugaciune catolica, si o alta “The Sacrament of Reconciliation”-“Sacramentul Reconcilierii”. Mi-a mai dat si o carte de vizita cu numele ei (M. Rosa Pellerina) si m-a rugat sa ma rog si pentru ea. OK, no problem, thank you very much.

Am iesit din catedrala dupa slujba frumoasa la care am asistat si am intrat in Hyde Park care este peste drum. Pacat ca era cam frigut, ca ma intindeam si eu pe iarba si ma odiheam putin. Erau cativa curajosi si chiar cateva familii, caci aici se poarta sa-ti iei familionul si sa iesi in parc la un picnic. Iti dai seama unde este picnic dupa pasarile care dau tarcoale zonei. Erau pescarusi, porumbei si pasari din alea asemanatoare berzelor dar cu ciocul lung, subtire si inconvoiat. Aia micii alergau inspre ele, astea zburau mai incolo si iar se intorceau, cersind parca ceva de mancare. Cred ca s-au invatat sa le dea oamenii cate o bucatica de paine ca prea erau “pe zona”.
Hyde Park e foarte frumos, cum sunt toate parcurile de aici. Are unele zone unde parca esti in padure, sunt multi copaci foarte inalti si batrani, dar intalnesti si palmieri sau alte specii locale. E foarte frumoasa antiteza asta intre verdeata si cladiri inalte caci din parc intri in CBD (City Bussines District), cu zgarie norii lui si bogatia de magazine, cafenele si pub-uri.

Cum tot eram in centru am trecut pe la Woolworhts sa-mi mai iau de mancare caci nu prea mai am nimic prin dulapuri. Mi-am luat conserve de ton (intre 1.48 si 1.99 AUD 95gr) caci m-am specializat in “salata orientala a la Gabriel”. Adica doi cartofi fierti, un ou fiert si o conserva de ton. Dupa ce fierb cartofii (taiati bucati mici) si oul, amestec totul cu conserva de ton in ulei. Pot sa zic ca de fiecare data mananc altceva(doar pot ca de fapt e acelasi lucru :)) caci iau conserve de ton in diverse uleiuri sau sosuri (ulei de masline, ulei cu lamaie si piper, ulei si lamaie, sos de rosii, sos de rosii&ceapa, samd). Conservele de ton mai ieftine (0.79 AUD),“Home Made”, dar sunt doar simple si cu ulei&lamaie. De fiecare cand ma duc la supermarket caut sa iau un tip de conserva de care n-am mai incercat…
Mi-am mai luat si o punga de spaghete “San Remo” la 1.98 AUD/500 gr. Daca ma satur de cartofi&oua schimb cu spaghete. Am mai cumparat si o folie cu 12 papiote cu 2.37 AUD, caci mi s-a desfacut un nasture la costum, ca e nou si astia n-au cusut bine nasturii. Bine ca mi-a cazut dupa ce am fost la interviu, era nasol sa ma prezint fara un nasture. 🙂 Am mai luat servetele (1.07 AUD), suc de portocale 3 litri (2.99 AUD), lapte 1 litru (1.69 AUD) si cartofi cu 3.98 AUD punga de 2 kg. Au mai iesit 29.65 AUD din portofel, dar am de mancare pentru toata saptamana viitoare.

A mai trecut o saptamana, eu zic ca a fost o saptamana buna, am avut doua interviuri la care nu stiu inca raspunsul. Angajarea asta se poate compara cu un razboi. Ma lupt cu alti candidati, nu toti avem aceleasi “arme” iar unii nu sunt obisnuiti cu “campul de lupta” de aici. Mai castig o batalie cand sunt chemat la interviu, mai pierd altele cand primesc mailuri cu respingeri, dar ceea ce conteaza e “victoria finala” adica jobul. Poate fi un razboi de uzura, un razboi al nervilor sau un “blitz krieg”. Pentru mine pare sa fie un razboi mai special, eu vin ca un “outsider” in lupta asta, dar sunt tare incapatanat si nu renunt usor. De fapt nu renunt de loc, am mai zis ca daca nu gasesc in IT, caut si altfel de joburi, nu-i o rusine sa muncesc temporar altceva.
I-am trimis ieri un email tipei de la Greythorn (agentia de plasament la care am fost la interviu) prin care i-am multumit pentru interviu si mi-a reafirmat interesul pentru jobul respectiv. La fel am facut si dupa primul interviu, mai ales ca acolo trebuia sa intreb cand imi da rezultatul interviului. Asa se face dupa un interviu direct, asta arata politete si atentie din partea ta, arata ca esti interesat de jobul respectiv, ca esti hotarat sa-l iei. Si totodata te mai lauzi un pic spunand ca esti persoana potrivita pentru acel job, ca ceea ce cere angajatorul este exact ceea ce stii tu mai bine sa faci (si enumeri scurt exact cerintele angajatorului). In incheiere ii mai dai o data numarul de telefon si emailul tau sa te contacteze in caz ca vrea sa te mai intrebe ceva.
La sfarsit, spui ca astepti hotararea lor daca ai fost la interviu direct la angajator. Daca ai fost intervievat de catre o agentie de plasament zici ca astepti vesti bune caci tu esti sigur ca agentia respectiva pune “the right man in the right job” adica omul potrivit la jobul potrivit. Asta pe langa ca e o “perie foarte fina” cu care ii magulesti, sugereaza si ca tu ai fi omul potrivit pentru jobul ala asa ca e bine sa tina minte asta cand te reprezinta in fata angajatorului.
In fine, astea sunt “tactici de gherila”, cica in razboi si in dragoste totul e permis. Asa o fi?