17 noiembrie 2005

“Australia is off to the World Cup finals in Germany for the first time in 32 years after a nail-biting penalty shoot-out victory over Uruguay at Telstra Stadium last night in front of a fanatical crowd of 82.698”.
“We’ve Done It”.
“We’re Going To The Word Cup”.
“Two Hours That Stopped A Nation-And We Won”.
“Sensational Socceroos”.
“Fantastic And It’s Party Time”.

Astea sunt cateva titluri din ziare, iar pe toate posturile de televiziune si de radio stirile incep cu asta…Pana si la agentia de joburi cei de acolo si uitau azi pe internet la ultima faza a meciului, loviturile de la 11 metri. Un agent care mi-a dat telefon azi si-a cerut scuze ca are vocea ragusita pentru ca…a fost la meci. 🙂

Mi-a placut ce scria pe tricourile fotbalistilor Australieni la sfarsitul meciului: Never Say Never (niciodata sa nu spui niciodata). Pai asta e si motto-ul meu, toata gandirea si filozofia mea se bazeaza pe asta…

O zi foarte plina azi desi a fost zi libera de la job. De dimineata am plecat un interviu pe Margaret Street langa Wynyard. E un job foarte bun, SQL Server DBA, la o institutie financiara globala (BNP Paris Bas). Salariul e bun si el, $85K per year.
Interviul a decurs bine dar nu-mi fac sperante prea mari, agenta mi-a spus ca ii cunoaste si nu prea sunt dispusi sa angajeze fara experienta australiana. Mai bine imi spunea cinstit ca nu e ea dispusa sa-mi trimita CV-ul (mi-a fost clar asta dupa ce i-am spus ca n-am lucrat in Australia in IT), dar deh, australienii sunt superpoliticosi, nu pot spune ceva care ar putea sa te deranjeze.

Apropos de politete, am invatat la scoala ca exista “politeness strategies” si chiar “scale of politeness”. De exemplu, cand ii ceri cuiva sa faca un lucru, poti utiliza diferite formulari in functie de gradul de polititete cu care te adresezi:

-State FTA (Face Threatening Act) badly: Do it.
-Use could or would: Could you do it.
-Use “would you mind”: Would you mind doing it.
-Use a hedge (extra word) +could: I wonder if you could do it.
-Use more hedges: I’m sorry but I wonder if you would mind if I asked you to do it.
-Go off record-state what you want but don’t ask: I need it done. It would be nice if it was done.

Ozzie culture…

Dupa interviu am plecat la spital caci trebuia sa ma duc la control la “Hand Clinic”. In spital te orientezi foarte usor, asta e o caracteristica a institutiilor de aici, peste tot sunt pancarde si indicatoare care te indruma. Prima data am venit in contact cu acest mod de a te orienta in interiorul unei cladiri cand am fost la British Council din Bucuresti, deci se pare ca este o caracteristica britanica.
Si in spital, ca si in cazul altor institutii publice sau de interes public (Telstra, Energy Australia), poti cere interpret in limba ta daca nu cunosti engleza. Din pacate romana nu figureaza printre cele 24 de limbi disponibile…

M-am dus la ghiseu unde am prezentat programarea si am fost invitat sa iau loc pe un scaun pe hol. Dupa cinci minute o asistenta m-a invitat inauntrul “cabinetului”. Care cabinet era o incapere mai mare compartimentata in mai multe cuburi fiecare cu o masuta, scaune, un computer si un monitor agatat de perete (LCD of course). Dupa ce m-am asezat a venit un doctor imbracat in costum si cravata. Trebuie sa recunosc ca doctorii astia arata “impresive” in costum si cravata (unii fara sacou), cu stetoscopul ala dupa gat. Foarte amabil si politicos doctorul, s-a uitat la degetul meu (care mai este putin umflat), apoi a accesat radiografiile mele pe monitor. Mi-a explicat ce s-a intamplat cand mi-am dislocat degetul aratandu-mi pe monitor cum arata oasele palmei si ligamentele care inconjoara aceste oase (trebuie sa recunosc ca e tare “complicata” o mana…). Mi-a spus ca trebuie un timp ca ligamentele si cartilagiile sa-si revina (de aceea e umflat degetul) caci au fost intinse la maxim cand s-a intamplat accidentul. Ce sa zic, m-a facut praf, eram mut de admiratie. Dar ceea ce m-a dat pe spate este ca m-a trimis la….terapeut. N-am mai auzit de….terapie pentru deget. 🙂

Camera de terapie era la usa urmatoare asa ca dupa cinci minute am intrat si acolo. Terapeuta mi-a examinat degetul si m-a invatat niste exercitii simple pe care trebuie sa le fac zilnic cu degetul :). Mi-a dat chiar si doua pagini cu imagini ale exercitiilor (Active Finger Exercises si Isolated Finger Joint Exercises).
Peste doua saptamani am din nou programare, cica sa vada cum evolueaza…
Inca ma doare degetul, il pot misca dar nu pot sa-l indoi de tot cand strang pumnul de exemplu. Incet incet o sa-si dea el drumul, sa zica merci ca are parte de “terapie”. 🙂

Dupa spital am venit acasa unde am mancat, iar apoi am plecat la agentia de joburi sa mai aplic. Am trimis azi aplicatia pentru postul guvernamental si am mai aplicat la doua joburi de DBA. Am primit imediat telefoane de la joburile astea doua, iar un telefon s-a finalizat cu un interviu pentru maine la 9.30 cu agentul. Pentru celalalt job agentul mi-a spus ca-mi trimite CV-ul la angajator, dar nu sper sa obtin un interviu pentru ca nu prea indeplinesc conditiile de “prior experience with financial modelling or financial organisations”. Trebuie spus ca din punctul lor de vedere experienta la munca la o banca in Romania, pur si simplu nu conteaza…Iar agentul m-a facut sa inteleg asta intr-un mod elegant…No problem, macar sa obtin un interviu direct din aplicarile de azi si sunt multumit. La guvern sunt sigur ca o sa ma cheme caci de data asta am trimis si documentul cu “Addresing Criteria Selection” in care am aratat cum indeplinesc toate criteriile de selectie.

Ceea ce mi-a ramas in minte azi, au fost cuvintele doctoritei de la terapie care mi-a spus la un moment dat: “We will do our best for you”. Cum te simti cand esti tratat asa? Pur si simplu bine…