17 octombrie 2005

Ieri am inchis jurnalul la ora 21 cand am plecat in city sa petrec pentru ca sefu’ ne-a invitat pe toti la un bar (barul Orient de peste drum de restaurantul nostru). Primele doua beri le-am cumparat din banii mei (6 dolari/sticla) apoi sefu’ facea cinste la toata lumea. Pe la 12 noaptea, dupa ce s-a inchis barul, ne-am urcat cu totii in taxiuri si am mers la un club de pe George Street numit “Jackson’s on George”. Frumos mai era in clubul ala, muzica tare, lumini, monitoare mari pe toti peretii, bautura si femei mai mult sau mai putin imbracate…Loc de pierzanie, ce sa mai…Recunosc ca m-am imbatat, de fapt toti ne-am facut praf, dar pentru Dumnezeu ce bine ne-am mai simtit! Din cand in cand e buna cate o nebunie din asta…Am mai spus ca nu sunt un inger, desi port numele unuia. 🙂

Fiind ametit bine (habar n-am cate beri am baut, de pe la a patra am pierdut sirul), i-am spus sefului ce joburi am avut eu in tara mea si ce tare sunt eu in informatica. 🙂 Cand a mai auzit ca am venit singur aici, ca toata familia mea e in Romania, sefu’ a zis ca “it’s a waste of time” pentru mine sa lucrez in retaurantul ala, ca eu nu merit sa am un asemenea job. “Sunt de acord sefu’ da’ ce sa fac daca de patru luni de zile de cand sunt in Australia nimeni nu vrea sa-mi dea un job in IT, daca toti imi spun mai mult sau mai putin direct ca n-am Australian work experience si excelent/superior communication skills”. Mi-a spus ca astea sunt “bull shit”…A promis ca o sa ma ajute sa gasesc un job in IT, o sa vorbeasca cu niste prieteni de-ai lui pentru mine. Omul era baut, nu stiu daca atunci cand se trezeste o sa-si mai aminteasca promisiunile… 🙂
Cred ca am crescut in ochii lui si al colegilor, le eram eu simpatic si inainte dar faptul ca muncesc sub calificarea mea se pare ca i-a dat pe spate. Daca am facut bine sau rau ca m-am laudat cu “maretele” mele calificari, ramane de vazut…

Nu tin cu tot dinadinsul sa fiu laudat, chiar nu-mi place cand oamenii se poarta prea respectuos cu mine. Cand eram director si vorbeam cu alti directori de sucursale de la banci ma irita tonul protocolar si respectuos cu care eram apelat. Nu e mare branza sa fi sef, oamenii sunt obisnuiti sa acorde o prea mare importanta unei functii. Un director e si el un om pana la urma, are calitati si defecte, puncte forte si slabiciuni. Ceea ce conteaza e cum priveste el relatiile cu ceilalti subalterni/colegi/prieteni/oameni. Niciodata n-am privit si nu o sa privesc pe nimeni de sus, rareori m-am enervat si am ridicat glasul la cineva. Si in profesie si in viata ma conduc dupa maxima “Respecta daca vrei sa fi respectat”.

Revenind la “cheful” pe care l-am tras azi noapte, pe la 2.30 am luat un taxi si am parasit clubul caci in primul rand de abia ma mai tineam pe picioare si in al doilea rand nu mai suportam fumul gros de tigara de acolo. Am platit 12 dolari din centru pana la mine acasa, e cam mult, cred ca m-a inselat soferul ala cu ochii oblici, dar ce mai conteaza…

Azi mi-au venit biroul si scaunele de la IKEA, mi-a luat vreo doua ore sa le asamblez. Asa birou elegant si de calitate n-aveam eu nici cand lucram la banca, iar scaunul ergonomic este pur si simplu “meserias”. Da, e o placere sa stau la birou si sa-mi scriu jurnalul pe laptop, o sa fie si mai mare satisfactia cand o sa-mi scriu jurnalul de pe noul meu PC. 😉

Seara, dupa ce am venit de la internet, am trecut pe la supermarketul de langa mine (IGA Waterloo) si mi-am facut aprovizionarea cu niste mancare. Am luat si o cutie de Tim-Tam @ 1.99 AUD (mai ieftin ca la Woolworths!), un gem de capsuni de 500 gr @ 1.99 AUD, niste aripioare si copanele condimentate (pe care le-am prajit si le-am mancat asta seara) 600 gr @ 3.15 AUD, o punga cu mix de legume de 500 gr @ 2.68 AUD, paine libaneza @ 1.85 AUD, spaghete 750 gr (family pack) @ 2.69 AUD, o cutie de porumb dulce de 420 gr @ 1.04 AUD si o ciocolata cu alune Cadbury de 250 gr @ 3.79 AUD (mi-a “luat ochii”, n-am putut sa ma abtin…).