20 octombrie 2005

Am un interviu de DBA! M-a sunat dimineata agenta si mi-a spus ca maine la ora 10 trebuie sa fiu in CBD pentru un interviu la Colonial First State (o institutie financiara care apartine de Commonwealth Bank). Astia ma cheama la un interviu dar daca tin eu bine minte, pe la inceputul aplicarilor mele am mai avut o tentativa de a aranja o intalnire cu ei pentru DBA Team Leader, dar agenta de atunci mi-a spus ca am fost “unsuccesfull” sa obtin acest interviu direct. De unde se vede ca perseverenta este buna…
Ma bucur eu ca am un interviu insa asta nu inseamna ca am si jobul. Ah, cat de dureros cunosc asta…

Azi am fost in Blacktown la o intalnire cu familia d-lui Cornel. Am mancat din nou la clubul acela unde poti sa mananci cat poti pentru 12 dolari (sau cam asa ceva, nu sunt sigur, ca nici de data asta n-am platit eu). Apoi am fost acasa la d-nul Cornel unde am mai stat de vorba.
De fiecare data ma simt bine in compania oamenilor astia, cred ca d-nul Cornel are ceea ce se cheama o familie model. In casa se vorbeste Romaneste, inclusiv copii inteleg Romana desi prefera sa vorbeasca in engleza. L-am intrebat de d-nul Cornel in ce limba gandeste el, mi-a spus ca si acum, dupa peste 15 ani de stat in Australia, gandeste in limba Romana. Unele lucruri nu le poti schimba, sunt inradacinate in tine…
Mi-a mai spus ca uneori cand vorbeste cu sotia foloseste si cuvinte englezesti amestecate cu romanesti pentru ca alea ii vin atunci pe moment in minte.

Si ei au o mare incredere in mine, mi-au spus ceea ce multa lume imi spune, ca perioada asta grea o sa treaca si ca o sa ajung departe aici. Sa dea Dumnezeu, da’ mai repede caci a doua mea viata a inceput de cand am pasit in Australia, la 31 de ani, si timpul trece…Am venit aici cu un sac de sperante si cu un milion de vise. Sperantele nu mi se vor termina niciodata insa cateva din vise s-au dus…Eh, nu-i rau sa visezi, totul este sa fi realist in ceea ce-ti doresti, si sa nu ramai toata viata un visator.

Pe la 17.30 d-nul Cornel m-a dus cu masina in gara Blacktown. Inainte de a lua trenul spre city am intrat in Westfield-ul de acolo cu gandul sa-mi cumpar o perche de pantofi pentru interviul de maine, caci aia de munca sunt cam butucanosi, nu prea se potrivesc la costumul meu. Dar desi centrul ala comercial este imens (am intrat si la Target, si la Pay Less Shoes, si la Big W) n-am gasit ceva care sa-mi placa. O sa ma duc in Chatswood, la Westfield-ul de acolo am vazut o pereche de pantofi frumosi, la 75 de dolari.

Mi-am cumparat de la Big W o pereche de pantaloni scurti @9.84 AUD si mouse Genius @4.88 AUD. Ceea ce m-a lasat cu gura cascata la supermarketul Big W este ca nu au casieri la casele de marcat. Adica iti cumperi produsele, le treci singur prin fatza cititorului de coduri de bare si bagi banii intr-un aparat. Apoi iei restul, aparatul iti elibereaza si chitanta, iti pui produsele in punga si ai plecat! Cativa angajati sunt totusi pe acolo si te ajuta daca ai nevoie, dar nu se uita la ce bagi in pungi si nici nu te controleaza la iesire. Sau cel putin nu m-au controlat pe mine, si am fost sigur la aparatul ala care “vorbea” cu mine.

Pe la 19.30 am ajuns acasa cu trenul caci de dimineata am luat un bilet dus-intors pana in Blacktown cu 5.40 AUD (gata, s-au dus reducerile…).
Apoi m-am pregatit pentru interviul de maine, adica am citit niste chestii despre banca respectiva si m-am mai uitat pe niste intrebari si raspunsuri tipice pentru rolul de DBA.

Tot astazi l-am sunat pe prietenul sefului meu si am fost un pic dezamagit pentru ca este doar un agent. Nu de agenti duc eu lipsa, un agent te poate trimite la interviu dar nu poate obliga o companie sa te angajeze. Am vorbit cateva minute cu agentul asta, i-am spus ce stiu si ce experienta am in IT. A promis ca o sa caute ceva pentru mine si o sa ma sune saptamana viitoare. Nu-mi fac mari sperante cu asta…
Oricum, ii sunt recunoscator sefului meu pentru ca a facut asta pentru mine. La fel m-a ajutat si Corneliu, recomandandu-ma unui agent si ducandu-ma la prezentarea aceea de la Microsoft. Oamenii ca ei (tare de treaba) sunt multi, vor sa ma ajute sa gasesc un job in informatica si o fac cum pot si ei…

Lunea viitoare, ma intalnesc cu un alt roman stabilit in Sydney. El m-a sunat ieri pe mobil si mi-a spus ca are numarul meu de la niste prieteni de-ai familiei mele din Tulcea. Mi-a propus sa ne intalnim sa stam de vorba…Bineinteles ca ma duc ca doar e roman “de-al meu”, imi place sa cunosc oameni noi care au reusit in tara asta. Si apoi am o fire tare sociabila (zic eu) si sunt o persoana prietenoasa. De la maica-mea am mostenit astea iar de la taica-miu mi-a dat mentalitatea de luptator, de om care nu renunta niciodata la visele si la pasiunile lui. Nu stiu ce parinti au altii, dar ai mei sunt tare buni. Mi-e foarte dor de ei….