21 iulie 2005

Azi a fost o zi nebuna! Cred ca o pot numi cea mai buna zi a mea, de cand sunt in Australia.
Dimineata am fost la cursuri la AMES dar am plecat la pauza de la 10.30 caci aveam interviu in apropiere. In clasa am inceput sa citim compunerile pe care profa ni le-a dat ca tema pentru acasa. Ma rog, au fost teme diverse, eu am avut “femeile nu vor fi niciodata egale cu barbatii”. Adica asta era subiectul, nu conta ca esti de acord sau nu, trebuia sa sustii acest lucru. Doar la sfarsitul compunerii puteai sa-ti exprimi opinia personala. Eu am sustinut in lucrarea mea ca “men and women can be never equal” intr-un mod foarte original si in mod intentionat foarte hazliu, caci nu puteam sustine cu argumente serioase o asa afirmatie. Radeau colegii mei, chinezii, sud americanii, indienii si altii de nu se mai puteau opri, am fost nevoit sa intrerup lectura ca mureau aia de ras. Profa’ s-a dus la catedra si si-a sters lacrimile caci se pare ca textul era extrem de funny. Iar chinezii dupa ce ca au ochii aia oblici si mici, cand rad nu se mai vede nimic din ochi, zici ca sunt oameni fara ochi. Dar mi-a placut tare mult ca am reusit sa fac asta, adica sa-i fac sa rada dupa un text scris in engleza, ma gandeam ca poate nu-mi pricep astia umorul, ca poate iau scrierea mea in serios, dar n-a fost cazul, sunt oameni inteligenti in clasa mea.

La 11.30 am fost la interviu. Am avut o discutie libera cu seful IT de acolo, am discutat in jur de o ora. Asta a fost un interviu exclusiv tehnic, nu l-a interesat unde am lucrat, ce am facut, nu mai zic de diplomele si recomandarile pe care le car degeaba cu mine la fiecare interviu. M-a intrebat de masurile de securitate din SQL Server, ce e de facut cand baza de date devine prea mare, cum se optimizeaza viteza de accesare a datelor de pe server etc. Eu zambeam si ii raspundeam calm la intrebari, caci cu lucrurile astea sunt simple, m-am confruntat de-a lungul anilor si stiu ce e de facut in cutare si cutare situatie. Uneori pot vorbi foarte cursiv in engleza, mai ales cand vorbesc despre lucruri tehnice. Bine, ma blochez si aici si nu-mi gasesc cuvintele sau folosest cuvinte improprii dar mai rar ca in discutiile pe alte teme. La sfarsit mi-a dat o problema destul de complicata, pe care nu am putut sa o rezolv in totalitate. Adica am dat trei solutii la ea, dar nu erau cele mai bune. Ceea ce e frumos in programarea SQL este ca poti face acelasi lucru in mai multe feluri, nu exista un mod unic de a rezolva un task. Oricum solutia optima era foarte inteligenta, rezolvarea lui era una extrem de frumoasa. I-am spus ca intr-un mediu de productie nu prea ai timp sa filozofezi, folosesti ce-ti vine atunci in minte, ceea ce conteaza e sa rezolvi problema, insa nu a fost de acord cu mine, cica trebuie sa iei cea mai buna decizie in timpul cel mai scurt daca vrei sa ramai competitiv. Are si el dreptate, ce sa zic…Oricum am fost incapatanat si n-am recunoscut, i-am zis ca imi rezerv dreptul “to agree to desagree” adica sa fiu de acord ca nu sunt de acord, ca nu in orice situatie poti sa faci ceea ce zice el, adica sa fii perfect sau sa pari perfect, ca sunt multe lucruri de care trebuie sa tii cont cand alegi o solutie, depinde de context samd. Ca de aia suntem oameni, nu masini, sa gandim, sa aducem solutii dar nu ca un computer ci ca oameni. Deci, a ramas ca ma suna ei….Drept sa-mi spun nu prea imi placea atmosfera de acolo cam saracacios pentru o firma asa de importanta cum se lauda ei ca sunt. Plus ca daca ma angajeaza, n-am chef sa ma contrazic cu asta in fiecare zi, asa ca declar mort acest job.

Dupa interviu am fost acasa, am mancat si apoi am plecat la agentia de joburi. Acum a inceput ziua frumoasa…O gramada de slujbe azi pe internet, nu-mi venea sa cred, de la 13 pana la 16.30 nu am facut decat sa aplic si sa raspund la telefoane. Caci azi m-au sunat cinci agenti in interval de doua ore de la 14.30 la 16.30. Adica aplicam la job si dupa 10-15 minute eram sunat. O sa spun doar de cele doua care s-au finalizat cu ceva, pentru celelalte ramanand sa ma sune ei dupa ce iau legatura cu clientii.

Prin agenti sistemul este urmatorul:
-trimiti CV-ul + scrisoarea de intentie de pe site-urile internet care ajung la agentul de intermediere job
-agentul vede o tona de CV-uri, arunca o gramada din ele si pastreaza o mica parte (in jur de 10) care au relevanta pentru jobul respectiv
-apoi ii suna pe cei 10 si selecteaza 2,3 sau 4 depinde de job, client sau agent
-celor selectati li se spune numele angajatorului si li se aranjeaza intalniri cu acesta
-in ultima faza angajatorul selecteaza singura persoana pentru postul in cauza

Singurul lucru care imi vine in cap la ora asta e ca totul se aseamana cu competitia dintre aia multi si mici, cu codita, you know, dupa ce barbatul si femeia….Doar cel mai puternic reuseste si “the winner take it all” adica castigatorul ia tot. 🙂

Deci prima m-a sunat o tipa de la o agentie cu care nu mai avusesem contacte si mi-a spus ca CV-ul meu corespunde perfect cu persoana pe care o cauta angajatorul. In gandul meu mi-am zis ca sigur ca corespunde ca doar l-am facut eu sa corespunda 🙂

Sa fac inca o paranteza si sa prezint ideea cu trimiterea unui CV pentru fiecare job in parte. Stiu ca e dificil cand trimiti zeci de CV-uri usor diferite si poti uita foarte usor ce anume CV ai timis la un angajator dar este esential sa faci asta.
Cand prezinti in CV calitatile tehnice, tehnologii, sisteme cunoscute si nivelul de cunoastere, cand vorbesti despre ceea ce ai facut, responsabilitatile efective adica din cadrul joburilor, ei toate astea trebuiesc facute pentru acel job la care aplici. Pentru ca agentii care iti citesc CV-ul nu au chiar atatea aptitudini tehnice, pentru ei developer si programator pot insemna lucruri diferite. Ei urmaresc ceritele cheie ale angajatorului si le compara cu ce ai scris tu in CV. Deci daca tu trimiti ca ai lucrat ca adminstrator baze de date la firma x iar cerintele angajatorului sunt “developer baze de date” e clar ca esti aruncat la gunoi. La fel si daca se cere VBA dar tu scrii ca stii VB. Tu de fapt ai lucrat ca administrator baze de date dar si ca delevoper/programator ale acestor baze si stii sa programezi in VB si prin extensie in VBA care e foarte apropiat ca structura. De exemplu daca jobul este de “Acces/SQL Database Developer”, te poti gandi ca e logic ca daca ai scris ca esti expert in Microsoft Office care contine si Acces, o sa se inteleaga ca esti tare si in Acces. Total gresit! Scrii intre principalele calitati ca esti expert in Acces, iar joburile tale precedente devin din “database administrator”, “database developer” sau “database administrator and developer”. La fel si in cazul in care cerinta este “database analyst”, tu scrii ca asta faci de cand lucrezi, adica esti “database analyst” si ca cel putin un job precedent a fost doar “database analyst” alt job fiind “database analyst and developer”. Nu mai zic cand aplici la systems administrator, scrii ca ai fost “database &systems administrator” iar cele mai tari cunostinte ale tale nu mai sunt doar nu stiu cati ani in administrare/programare MS SQL Server ci administrare MS Servers (NT/2000/2003, SQL, Exchange), si in cazul asta nu mai are rost sa insisti pe cunostintele de programare/developing, ca nu prea iti foloseste.
Nu e vorba sa minti sau sa inseli pe cineva, acestea se numesc “transferable skils” adica cunostinte comune unor joburi, care se pot transfera de la un job la altul. Sa fim seriosi nu cunosc un singur administrator sau programator care sa faca doar atat, toti facem in plus si networking si server&desktop adminstration si helpdesk.

Si inca ceva despre joburi. Astea pot fi permanent, part-time sau contract.
Permanent inseamna ca te angajezi la o firma care iti plateste taxele catre stat, fondul de pensii, iti poate oferi asigurari de sanatate, concedii, prime, etc. In Australia fondurile de pensii sunt administrate de institutii financiare private care investesc banii tai, ii inmultesc iar cand ajungi la pensie te bucuri de ceea ce ai depus in cursul anilor. Deci cat depui, atat ai la batranete, statul nu ofera decat o pensie simbolica. Este un sistem extraordinar de bine pus la punct, corect, eficient, capitalist 100%. Eu la 31 de ani, mai am doar 30-35 de ani de acum inainte sa contribui la un fond privat de pensii si acumulez niste bani cu care sa mai traiesc 10-20 de ani dupa ce nu mai lucrez.
Toata aceasta este o prezentare simplista, schematica a lucrurilor, sunt multe cai, strategii pentru pensie, dar in esenta asta e sistemul.
Part-time e putin folosit, mai ales in IT si sincer nu mi-am batut capul sa aflu cum functioneaza din cauza asta.
Contractul inseamna ca intre tine si angajator a intervenit o intelegere definita de normele unui contract. In contract se specifica clar indatoririle si salariul oferit (in general pe ora). Avantaje sunt ca se castiga mai multi bani prin contract si ca poti deduce anumite cheltuieli (de exemplu carti, software, tehnica de calcul) dar ca tu trebuie sa platesti impozitele catre stat, asigurarea medicala, si plata la un fond de pensii (daca vrei, nimeni nu te obliga decat la taxele catre stat care sunt la un nivel acceptabil). Nu ai concedii caci atata timp cat ai contract trebuie sa-l executi. Contractul este pe termen limitat 1,3 sau 6 luni, existand insa si contracte mai mari, iar daca contractantul nu e multumit de tine, deci nu-ti faci treaba care te-ai angajat ca o faci la nivelul promis, il poti pierde si dupa 2 saptamani.

Deci mi-a dat telefon agenta asta care reprezinta “a large government body” adica o institutie guvernamentala care cauta un “Acces/SQL Database Developer”. Se ofera un contract pe 6 luni plata fiind de 40 AUD pe ora. M-a intrebat daca am drept de munca, cu ce tip de viza am venit (nu m-a mai intrebat nimeni pana acum asta) si de cand sunt disponibil. Apoi am vorbit despre mine, ce am lucrat, cu ce am lucrat, etc. M-a intrebat special de Acces de parca nu pusesem mare acolo ca am administrat/dezvoltat si baze de date Acces. Si apoi e mare lucru sa administrezi asa “baze importante” de date. De fapt, vorba unei foste colege de servici de la banca, “depinde de ce contin”. 🙂
Apoi agenta mi-a spus ca in acel moment este in drum spre angajator, m-a intrebat daca sunt de acord sa ma reprezinte caci o sa arate CV-ul meu angajatorului si vom stabili o intalnire in zilele urmatoare. Sigur ca sunt de acord, “go matilda, go!”. Asta e o expresie, nu i-am spus chiar asa….Seara pe la 17.30 m-a sunat si mi-a spus ca a aranjat intalnirea pentru vineri ora 15. Moment nasol, caci i-am zis ca am deja programat un alt interviu la ora aceea, dar rezolvam intr-un fel. Vedeti ce ocupat sunt… 🙂 Mi-a spus ca a vorbit cu clientul iar clientul a fost foarte interesat de CV-ul meu si ca vrea neaparat sa ne intalnim. Deci a ramas ca maine la 10 AM sa fiu la ea la birou, in centru in George Street, sa-mi dea datele companiei si sa vedem daca putem reprograma intalnirea.

Un alt telefon cu un job “super tare”, l-am primit de la o alta agenta de la o alta agentie, nu mai stiu numele agentiei ca sunt atat de multe incat n-are rost sa le memorez. Si n-are nici relevanta un nume (na ca mi-am amintit e de la Ambit si asta o agentie importanta ca am vazut multe jocuri prin ea). Cu tipa asta la fel, dupa 15 minute ma suna si ma ia la intrebari. Ca o remarca trebuie sa zic ca ma inteleg foarte bine cu agentele. Adica femeile vorbesc mai bine la telefon, n-am inhibitii, vorbesc cu ele clar, fluent, de pe pozitii de egalitate. Ma intreaba printre altele, caci m-a interogat bine de tot, care e dimensiunea bazelor de date pe care le administram (de parca ar avea relevanta) si ii spun ca 2.5 GB. Ai putea sa te descurci cu o baza SQL cu o dimensiune peste 150 GB? M-am speriat, Doamne, ce aveti mama in ele ca n-am auzit de asemenea dimensiuni, am zis in gandul meu si fara sa clipesc i-am spus ca n-are relevanta dimensiunea conteaza modul cum sunt proiectate, si care este utilizarea lor, la ce folosesc. M-a intrebat ce salariu doresc, am simtit ca e vorba de ceva beton, si i-am spus intre 70000 si 80000 pe an. Dupa acest ultim aspect, pe un ton foarte confidential de parca urma sa-mi impartaseasca secretul vietii vesnice, tipa mi-a spus ca imi va da numele angajatorului. Cica dupa acel moment, trebuie sa pastrez secretul asupra jobului si daca ma suna alt agent de la alta agentie sa spun ca deja am vorbit cu ea. Se parea ca e un client barosan, o sa castige “serpoaica” multi bani din acest contract. In fine, e vorba de o banca foarte importanta din Australia dar cu afaceri majore pe plan mondial care a cumparat alta banca, mai mica. Toate bazele de date ale bancii mai mici trebuiesc analizate, restructurate/remodelate/importate din MS SQL Server 7 in MS SQL Server 2000 si adminstrate de o echipa speciala de DBA (Database Administratori). E o treaba extrem de complexa implica o uriasa desfasurare de forte, logistica, programatori, administratori de sistem si noi, o echipa de DBA pentru a gestiona toate aceste operatii. Cand mi-a spus s-ar putea sa fiu chiar ales “DBA Team Lider” pur si simplu am inghetat. Dupa o scurta balbaiala i-am spus sa-mi trimita exact specificatiile tehnice si ceea ce trebuie facut efectiv cu bazele alea de date, in ce sisteme sunt gestionate, si dupa ce o sa analizez cu atentie o sa-i dau un raspuns, adica daca poate prezenta CV-ul meu clientului si poate aranja intalnirea. Si…am primit, am analizat, am confirmat. Adevarul e ca nu sunt normal daca accept asa ceva la momentul acesta, asta e o culme a unei cariere, e ca un “sfant graal” pentru administratori baze de date. Ce sa mai, e prea frumos ca sa fie adevarat! Vreau sa spun ca numai si pana la aceasta faza si e o mare onoare ca CV-ul tau sa fie ales pentru a fi prezentat acelui grup financiar. Nu mai zic ca birourile sunt in inima CBD (City Bussines District) in Martin Place. Ei, nu-mi fac eu probleme, nu ajung eu sa lucrez acolo, poate peste 3-5 ani, o sa pot sa emit pretentii joburi de tipul asta. Dar m-am simtit extraordinar doar pentru ca mi s-a dezvaluit numele angajatorului si ca am vazut proiectul care, repet, este o extraordinara provocare profesionala. Asa ca si de acest motiv a fost cea mai frumoasa zi de cand sunt aici.
Maine am doua interviuri directe cu angajatorul (la Toyota si la institutia guvernamentala) si astept confirmarea intalnirii cu reprezentantii bancii. Ce sa mai, jobul e aproape, trebuie sa vina. E ca la lotto, mai multe numere jucate, mai multe sanse…
Inainte de a ajunge acasa seara, frant de oboseala dar fericit, mi-am luat o cutie de TimTam (biscuti de ciocolata) caci meritam…