22 iulie 2005

Nu stiu de ce dar nu prea am dormit bine noaptea, poate ca ma gandeam prea mult la interviurile de azi. Asa ca in prima parte a zilei nu am fost in apele mele dar spre dupa amiaza am urcat la parametrii maximi.
Uneori, din punct de vedere al vorbirii limbii engleze, sunt un bolovan, da’ un bolovan din ala ascutit. Asa s-a intamplat si la intalnirea de la 10 cu agenta. Parca nu eram in stare sa articulez o fraza coerenta, raspundeam cu yes sau no, ma blocam si eram extrem de emotionat. Nu stiu de ce, ca doar evaluarea facuse facuta, deja ma propusese angajatorului deci nu era nimic in joc. Mi-a dat niste foi cu numele institutiei, cu se se ocupau ei acolo si care ar urma sa fie rolul meu. Apoi mi-a spus ca a reprogramat intalnirea pentru ora 13.30 si m-a intrebat de e bine. Ce sa mai zic, e bine, desi era cam scurt termenul dintre cele doua interviuri. Mi-a dat si adresa apoi mi-a urat succes. Am banguit si eu ca este un job perfect pentru mine si ca sper sa-l obtin si i-am multumit pentru timpul acordat.

Am mai spus si o mai spun de zece mii de ori, vorbirea fluenta a limbii engleza face diferenta intre a obtine un job si a fi refuzat. Nu e vorba doar sa intelegi ce spun ei, asta e simplu, si nici sa vorbesti si tu doar ca sa raspunzi la intrebari. Trebuie sa stapanesti limba engleza astfel incat sa poti convinge persoana cu care sustii interviul ca tu esti cel mai bun pentru acel post, sa poti vorbi si in jurul subiectului, sa fi capabil sa faci o gluma sa destinzi atmosfera, etc. Pentru ca te pot pune sa vorbesti despre diverse lucruri, de pilda sa le dai un exemplu de ce ai facut cand ai fost pus intr-o situatie in care te-ai blocat la un punct si n-ai stiut ce sa faci in continuare, cum ai reactionat, cum ai rezolvat problema. Pentru asta nu e suficient doar examenul pe care l-ai luat cand ti-ai depus dosarul pentru emigrare (IELTS), trebuie sa fi folosit limba engleza ceva timp, sa ai deprinderea vorbirii ei si stii sa folosesti nuante, comparatii, fraze complexe sau sa poti sa sustii o idee cu argumente, exemple si contra exemple. E greu, e foarte greu.

M-am intors acasa oarecum suparat pe mine si am tras un pui de somn pana la 12.30 caci dupa ce ca ma simteam prost mai eram si foarte obosit. Dupa o ora si jumatate de somn, mi-am reincarcat bateriile caci m-am trezit cu buna dispozitie; acum imi venea sa-i trag vreo doua palme celui din oglinda si sa-l oblig sa promita sa nu ma mai puna in situatii din astea in care nu e capabil sa scoata o fraza coerenta in engleza.

Mi-am luat o camasa noua, cu maneca scurta caci a fost o zi calduroasa, si am plecat in Ashfield caci acolo era interviul pentru jobul de la institutia guvernamentala. Ashfield este o suburbie relativ departe de centrul Sydney-ului asa ca am facut cam 20 de minute pana acolo cu o linie expres adica care nu opreste in statii mai mici. Mi-a placut o pancarda mare de pe cladirea Consiliului din Ashfield care spunea “Council of Ashfield, Welcome Refugees” adica Consiliul din Ashfiled ureaza bun venit refugiatilor.
Am intrat intr-o cladire impozanta, unde m-am intalnit cu IT Managerul si cu Database Administratorul institutiei. Am discutat cam 30 de minute, managerul intrebandu-ma generalitati iar DBA-ul intrebari tehnice. Mi-au explicat ce insemana acea institutie, ca e un serviciu comercial al guvernului si de ce au nevoie de un om pe postul respectiv. Apoi a trebuit sa vorbesc despre mine. La toate interviurile se incepe cu “vorbeste-ne despre tine”. Dupa aceasta m-au pus sa le dau exemple concrete de hotarari, decizii, intamplari in care eu am fost implicat, cum am reactionat cand m-am blocat intr-un proiect, etc. De exemplu am fost intrebat cum se asigura securitatea in SQL Server, ce masuri am luat pentru a asigura securitatea bazelor de date unde am lucrat, probleme ivite cu securitatea; sau ce e de facut cand bazele de date devin foarte mari, cand sistemul este incetinit sau se blocheaza, cand o executarea unei proceduri sa dureaza foarte mult. La intrebarile astea nu poti raspunde decat daca ai lucrat efectiv cu tehnologia respectiva, caci sunt probleme ivite in exploatarea de zi cu zi a SGBD-ului (sistem de gestiune a bazelor de date).
Din punct de vedere profesional era simplu de raspuns caci stiu problemele astea, am lucrat cu ele, le-am rezolvat. Problema pentru mine era sa ma fac inteles, sa conving ca stiu despre ce vorbesc, problema era in folosirea cat mai fluenta a englezei. Eu sper sa nu ma depuncteze “gramatical” caci la gramatica probabil ca fac greseli si sa observe ca stiu sa comunic, sa-mi fac cunoscute opiniile, ca am un vocabular bogat.
Eu zic ca m-am descurcat, acum sa vedem ce zic si ei…

Am plecat la 14.35 din Asfiled, alergand la tren caci trebuia sa ajung la celalalt interviu. Am schimbat in Central Station si am luat trenul spre “North line” caci Toyota e in North Sydney. N-am mai fost pana acum in partea de nord a Sydney-ului adica peste Harbour Bridge. Am inteles ca si acolo sunt sedii de companii importante (am vazut cladirea impozanta a IBM) si ca nordul este indeosebi cunoscut pentru concentrarea de firme IT. Oricum tot Sydney este, acelasi oras frumos gasesti si peste apa.
Cu asteptatul trenului in Ashfield, apoi in Central, cu durata drumului se facuse ora 15.14 cand am intrat in cladirea Toyota. Imi venea sa innebunesc, eu sunt foarte strict cu ora de intanire, consider ca e lipsa de respect pentru timpul si persoana cu care stabilesti o intalnire, sa intarzii. Dar…se intampla, suntem oameni, numai ca creaza o impresie tare urata, mai ales la un interviu. Asa ca mi-am inceput si am terminat interviul cerandu-mi scuze pentru intarziere.
Toyota Financial Servicies e o companie foarte mare, aici in Sydney e sediul central dar au filiale in toate orasele importante din Australia. Mi-au explicat cum funtioneaza sistemul lor informatic, cum se schimba datele intre filialele din Australia sau cu firma mama din Japonia. Ce sa spun, sunt o companie globala, m-au impresionat cu nivelul tehnologic folosit, cu sistemele hardware si software care sunt “the best of”. Rolul de DBA in cadrul acestei companii este extrem de important, practic acel om se ocupa de securitatea, functionalitatea, scalabilitatea si integritatea bazelor de date distribuite pe mai multe servere (managing multiple databases in a production environment). Si asta este un job superb, as muncii gratis la astia doar ca sa ma lase sa pun mana pe sistemele alea… Inainte de a spune cum a decurs interviul vreau sa spun ca, cu cat nivelul profesional al jobului la care ma duc la interviu este mai ridicat, adica implica responsabilitati si cunostinte mai mari, cu atat sunt mai relaxat, mai lipsit de inhibitii si “imi dau drumul” la engleza.
Am vorbit cu IT Managerul si cu Systems Administratorul in jur de o ora, am fost foarte volubil, am facut glume, am pus intrebari, ce sa mai, a fost super. Systems Admin-ul mi-a pus vreo sase intrebari strict de limbajul de programare (T-SQL) la care am raspuns dezinvolt, fara sa clipesc ca erau simple pentru mine. Cand am ajuns acasa am vazut ca la una am dat-o in bara adica raspunsul a fost “prin balarii” insa nu in totalitate. Oricum a fost singura intrebare la care le-am spus ca nu sunt sigur de raspuns, si la care nici acum nu stiu raspunsul corect desi am toata documentatia la indemana. Dar nu m-am uitat cu atentie, o sa gasesc eu raspunsul maine, ca nu ma las, trebuie sa stiu.
Asta e un job permanent, prefer acest tip de job caci nu trebuie sa-mi bat capul dupa cateva luni sa caut altceva. Oricum si jobul prin contract are avantajele lui.
In rest interviul a fost foarte relaxat, am vorbit despre mine, despre securitatea in SQL Server, despre programare, despre diverse sisteme software si hardware. Si aici mi-au pus intrebarea “ce faci cand sistemul merge prost, este lent sau se blocheaza”, am stiut ce sa raspund, cum sa monitorizez executarea unei proceduri sau interogari samd. Eu zic ca le-am facut o impresie buna si profesional dar si ca om. Engleza a fost bunicica dar nu grozava, imi dau seama de asta iar daca nu ma aleg, e clar din cauza aceasta. Raspunsul la interviu mi-l dau (ca si ceilalti) saptamana viitoare.

A fost o saptamana foarte frumoasa, am avut trei interviuri directe si vreo sapte telefonice. Chiar daca nu voi fi angajat pentru joburile astea, este foarte foarte bine ca ma duc la multe interviuri, ca vorbesc cu ei. Mi-am format deja un plan de abordare a fiecarui interviu, stiu ce sa vorbesc despre mine, stiu ce sa raspund la intrebari cheie, am CV-ul si Cover Letter super finisate. In urmatoarele doua saptamani e imposibil sa nu apara si jobul meu. Am fost optimist, sunt optimist, voi fi optimist, caci e foarte important sa cred in mine, sa nu-mi pierd speranta ca se poate.
Colegul meu Miguel, din Peru, care este specialist in tehnologii IBM (a lucrat chiar si la IBM in SUA o perioada) si-a gasit un job part time si vine la scoala cu o geanta in care isi tine salopetele de lucru. Lucreaza undeva unde construieste un zid, adica pune caramizi si mortar si pentru asta castiga 450 AUD pe saptamana. Este foarte putin, dar el are toata familia aici (sotia si cei doi copii), el nu-si poate permite sa stea fara job trebuie sa plateasca utilitatile. Mi-a spus, Gabriel eu sau sotia putem sa nu manancam o zi sa zicem, dar copii mei trebuie sa manance zilnic…E greu, e tare greu pentru ei.

Deci trebuie sa privesc partea buna a lucrurilor, raspund doar de mine, mai am ceva bani asa ca imi pot permite inca ceva timp sa stau fara nici un job. Din punctul asta de vedere sunt norocos si multumesc lui Dumnezeu si parintilor mei pentru asta.