22 octombrie 2005

Azi am muncit de la 11.30 la 19.30, cu o pauza de masa de jumatate de ora. Teoretic trebuia sa stau pana la 16.30 dar sefu’ a uitat sa ma trimita acasa, de abia la 19.30 si-a dat seama “ca sunt in plus”. Nu prea imi place ca ne-a facut programul asa de mic, cu 4-5 ore de munca pe zi de abia imi platesc traiul aici. In cursul saptamanii e OK dar sambata si duminica cand se plateste mai mult as prefera sa muncesc cel putin 8 ore daca nu mai mult…Prin micsorarea orelor de program seful si-a incalcat promisiunea facuta la inceput, aceea ca vom putea lucra “cate ore sau zile dorim”. Dar pot sa-i spun? Pot sa ma supar pe el? Nu….
Sanatos sa fiu, ca o sa trec eu prin asta, nu-i dracul atat de negru…

Saptamana asta am primit un email de la agentul care m-a trimis la Count Financial, penultimul meu interviu de DBA. Cica cei de acolo ma apreciaza foarte mult, am niste calitati profesionale foarte bune insa postul fiind de senior se cere o mai mare experienta ca si database administrator. Refuz tipic, foarte voalat spus ca “n-am experienta Australiana”. Fira-ti voi sa fiti cu experienta voastra, m-ati innebunit cu chestia asta! Mi-a mai scris agentul ca raman in atentia lor si daca va fi disponibil in viitor un job de DBA in compania lor, eu sunt primul pe lista…Aha, lu’ Mutu i-au spus???

Uneori imi vine sa ma duc la astia care ma refuza, sa-i intreb “face to face” de ce considera ei ca nu sunt bun pe postul respectiv. Dar sa-mi dea motive intemeiate nu prostii din astea cu insuficienta experienta sau lipsa de experienta Australiana. Sau sa-mi demonstreze mie de ce cel pe care l-au ales e mai bun ca mine pentru jobul respectiv…

Ah, lasa ca prind eu prin restaurantul meu unul cu care am dat interviul, ca e aproape de sediul companiei respective. O sa-i duc mancarea la masa, o ma uit in ochii lui si o sa-l intreb: “Do you remember me, mate?”. Yes!? Enjoy your meal…