24 august 2005

Este a doua zi consecutiva cand nu am fost pe la scoala, ziua de ieri si cea de azi au fost extrem de obositoare. Azi am avut trei interviuri, toate direct cu angajatorul.
Dimineata la 9.30 am fost in North Sydney unde am gasit repede cladirea unde urma sa sustin interviul. M-am plimbat jumatate de ora pe acolo, mi-am incarcat cartela vodafone cu 20 de dolari (era ultima zi cand o puteam face iar 20 AUD e suma minima) si mi-am platit chiria pentru saptamana asta la St. George Bank. In statia de tren North Sydney sunt magazine prin care treci, rafturile sunt dispuse astfel incat oamenii sa treaca printre ele. Ideea e ca nu exista porti electronice sau imprejmuiri, poti lua foarte usor un produs din raft si sa mergi tot inainte, sa nu dai pe la casa de marcat care este mult in lateral. Oricum au camere de luat vederi insa si asa, sistemul asta deschis mi se pare o dovada de mare incredere fata de oameni. Mi-a spus nea Ion, care a venit aici de mai mult de 15 ani, ca portile electronice sau casele de marcat asezate la intrarea in magazin nu existau cand a venit el aici. Totul mergea pe incredere, plateai la casa din mijlocul magazinului, iar cand treceai spre iesire era extrem de usor (daca erai cleptoman) sa mai bagi in sacose un produs, doua. Unde locuia el atunci era de pomina un magazin tinut de un roman unde puteai gasi aproape orice la jumatate de pret fata de cele din alte magazine…Dar nu pentru ca au venit romanii cleptomani au aparut portile electronice, ci pentru ca odata cu valurile masive de emigrare din ultimii zece ani au venit si uscaturi din China, India, Vietnam si alte tari mari furnizoare de emigranti.
Oricum chiar si acum mai sunt magazine unde nu exista porti electronice, magazine printre ale caror rafturi poti trece fara sa ai o casa de marcat in fata.

La 10 punct am fost la etajul 32 al cladirii Hyunday unde au birourile firma software la care am dat interviul. Asta cred ca a fost cel mai neplacut interviu pe care l-am avut vreodata, desi cu greu il pot numi interviu…M-am intalnit cu o tipa care-mi vorbea tare de sus, era stresata si nervoasa si care mi-a dat niste foi cu teste logice/psihologice. Mi-a aratat doua modele de teste, cum trebuie sa le completez si apoi m-a lasat singur, a spus ca vine dupa o ora si jumatate.
Tare stresante sunt testele alea, e o combinatie de pseudocod si logica matematica dar din aia urata. Tipa mi-a zis ca vine intr-o ora si jumatate insa au trecut doua ore si nimeni nu ma intreba de sanatate. La 12.15 am iesit din camera aia cu tot ce facusem pana atunci (n-am reusit sa le termin) si am intrebat-o pe receptionista cand vine aia sa se uite pe raspunsurile mele. Mi-a spus sa i le dau ca o sa i le duca ea, si ca pot sa plec, o sa fie agenta mea contactata pentru rezultate. Ma durea capul caci ma concentrasem doua ore la alea si tipa cu care aveam “interviu” nici nu binevoia sa-mi spuna “good bye”. Ciudata, foarte ciudata companie…

Din North Sydney am luat trenul pana in Eastwood care desi e tot in nord, se afla pe cealalta linie de nord. In nord sunt doua linii care amandoua duc la Horsby si mai departe la Berowra, insa una o ia prin Chatswood si alta prin Epping. Intre astea doua se contruieste acum o noua linie care va taia in doua cercul Central, Strathfield, Eping, Horsby, Chatswood, North Sydney.
Oricum, ca naiba ca North Ryde unde trebuia sa ajung eu este exact intre astea doua, de fapt e intre Epping->Eastwood si Lane Cove->Chatswood. Asa ca de la Eastwood am luat un taxi caci era deja 13.30 si riscam sa nu ajung la timp la interviu daca o luam pe jos asa cum planuisem. Taximetristul asta era un om foarte vorbaret, si-a dat seama imediat ca sunt strain si m-a intrebat de unde sunt, cu ce ma ocup, etc. I-am zis ca sunt din Romania, ca ma duc la un interviu si ca am venit de doua luni aici. Mi-a spus sa nu-mi fac probleme ca in IT voi gasi, sotia lui e programatoare si a gasit dupa trei luni primul job in domeniul ei. El e inginer (ceva cu ape), e originar din Iran, si in trei ani de cand e in Australia n-a reusit sa-si gaseasca de lucru full time, are un job part time de inginer si are si licenta de taximetrist cu care face bani frumosi…
Cursa a costat 16 dolari, i-am dat o bancnota de 20 si dupa ce mi-a dat rest doua monede de 2 dolari mi-a mai dat inca patru dolari…N-am vrut sa-i primesc insa a insistat, m-a miscat gestul sau de a-mi da banii astia. Eu acestor oameni buni, care te simt ca esti in nevoie, le spun “oameni de treaba”…
Sa mai spuna cineva ca nu exista Dumnezeu, ieri mi-am rupt din putinul meu sa dau doi dolari unei fete care n-avea bani de tren si azi am primit inapoi dublu, adica patru dolari de la cineva pe care nu-l cunosc dar care are un suflet mare. Sunt in Australia, astia sunt aussie mei.

Interviul a mers foarte bine, eram super bucuros pentru gestul anterior asa ca am vorbit cum n-am facut-o niciodata la vreun interviu. Eu zic ca m-am prezentat excelent, in sensul ca am aratat ca stiu ce inseamna datatabases, ce inseamna reporting, bussines analyst, si ce inseamna sa-ti faci meseria din pasiune. Am raspuns intrebarilor foarte precis, cu multa incredere, m-au intrebat lucruri cu care sunt extrem de familiarizat, o mare parte din sarcinile pe care le-am avut la ultimul meu job fiind foarte asemanatoare cu ceea ce cauta ei. In Romania am facut mult mai mult decat e nevoie sa fac aici, daca o sa castig acest contract, o sa ma simt excelent in compania asta. Am vorbit cam o ora cu General Managerul si cu IT Managerul, doi tipi foarte calzi, deschisi, fara aere de sefi, am simtit ca ne intelegem dupa primele 5 minute. Insa pentru acest post sunt cerute “excelent oral and written communication skills”, am aplicat la el pentru ca este extrem de asemanator cu ultimul job al meu si-mi parea rau sa nu incerc.

Inainte de a pleca am intrebat de unde pot lua un autobuz, mi-au explicat pe unde sa o iau, e la 2 minute de mers pe jos de cladirea firmei. Am platit 1.20 AUD la autobuz pana in city, aici fiecare autobuz are casa de marcat, daca nu ai abonament(cartela) iti da soferul bilet care te costa in functie de cat vrei sa mergi. Insa am asteptat vreo zece minute autobuzul ala, statia era chiar pe autostrada (Epping Road).
Soarele australian arde foarte tare, il simti imediat, nu e ca cel din Romania, care e mult mai suportabil chiar si intr-o zi torita de vara. Cand am intrat in autobuzul cu aer conditionat si geamuri fumurii, am scapat de caldura si de lumina care aproape ca ma orbise, caci imi dadusera lacrimile de atata privit in soare dupa autobuz. Trebuie neaparat sa-mi iau ochelari de soare…

Am luat trenul pana in Redfern si dupa ce am mancat un sandwich de jos cu 3 dolari de la chinezii mei, m-am schimbat de costum si m-am dus la interviul pentru “casual staff”. La ora 17, in fata unui local la care inca se lucreaza erau cinci tineri care venisera ca si mine la interviu. Cica trebuiau sa vina zece dar se pare ca ceilalti renuntasera…
Am urcat cu toti la etaj unde ne-am intalnit cu patronul, un tip foarte volubil si extrem de glumet. Ne-a dat sa completam niste “application forms” iar apoi a vorbit cu fiecare putin, dar cu toti ceilalti de fata. Cica ne-a chemat aici ca sa ne cunoastem, noi vom forma o echipa si ca sa ne consideram toti angajati. Partea proasta pentru mine e ca localul se deschide in trei saptamani, probabil peste doua saptamani o sa incepem trainingul caci desi avem fiecare experienta in aceasta industrie, o sa fim pregatiti sa corespundem standardelor Costi’s Seafoods ®. Localul va fi un fast food specializat in mancare de peste (fish chips) si seafood (caracatita, octopus, scoici, samd). Pe langa asta se vor prepara garnituri din legume sau plante marine. Imi place, mai ales ca totul porneste de la 0, cu o echipa noua. Programul este foarte flexibil, cica daca vrem sa lucram doar o zi pe saptamana se poate, insa in principiu trebuie sa precizam cum dorim sa avem programul pentru ca vor fi doua sau chiar trei schimburi pe zi.
Deci pot spune ca am primul meu loc de munca!

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.