24 octombrie 2005

Dupa scoala de la AMES de dimineata am trecut pe la Woolworths-ul din Town Hall si mi-am cumparat niste mancare. Am luat un pui la cuptor @8.98 AUD, o salata Lettuce @75 de centi, o punga cu sase paini libaneze @1.85 AUD, un grapefruit @1.44 AUD (3.97dolari/kg) si un sampon Head&Shoulders de 400ml @10.97 AUD. Samponu’ nu e de mancare, cu el ma spal pe cap. 🙂

Dupa ce am mancat acasa (din puiul ala mananc de 3 ori si tot este prea mare), am tras un pui de somn (asta e doar “o portie” de 2 ore). Pe la 7 seara am plecat in statia de tren de aici de langa mine, unde m-am intalnit cu Dumitru.
Tipul asta e aici din ’98, si la numai cei 24 de ani ai sai a realizat ceea ce in Romania iti trebuie o viata de om ca sa realizezi. Mi-a spus ca a vrut sa se intalneasca cu mine pentru ca stie cum e sa fi singur aici, stie cat de greu poate fi inceputul in aceasta tara.

Dumitru a inceput sa munceasca la 18 ani, primul sau job a fost de comis voiajor. Adica mergea din casa in casa si vindea aspiratoare, dar nu orice fel de aspiratoare…Mie mi se pare nebuneasca ideea de a incerca sa vinzi cuiva un aspirator de 2500 de dolari (caci atata costa unul). Mi-a explicat de ce are pretul asta si chiar si acum cand nu mai are nimic de castigat daca lauda produsul respectiv, mi-a zis ca e cel mai performant aspirator facut vreodata…
Apoi a vandut usi la cel mai mare producator de usi din Australia, mi-a aratat unde e firma respectiva si mi-a vorbit despre tehnologia pe care o utilizeaza la fabricarea usilor, cica nici nu pot sa-mi imaginez cat de complexa si de sofisticata este. Pare simplu, ce mare branza sa faci o usa, dar nu e asa…Cel putin asa zice el, si il cred.

Acum lucreaza la Mitsubishi Electrical, asta e o firma din grupul Mitsubishi care comercializeaza si asigura asistenta tehnica/piese de schimb pentru aparate de aer conditionat (domeniul in care este el specialist), frigidere, monitoare (CRT si LCD), si alte periferice pentru computere (tastaturi si mouse). Mi-a aratat si sediul firmei din Rydalmere, de fapt am facut turul zonei Paramatta, acolo unde locuieste si munceste el. Am vazut si casa cu patru camere pentru care plateste o chirie de 290 de dolari. E clar ca platesc prea mult aici unde stau acum, nu se justifica chiria asta. Chiar si cu avantajul major ca stau la doi pasi de centrul orasului, tot am de gand la la terminarea contractului de noua luni sa ma mut de aici.

Dumitru e un om care are aceiasi filozofie cu a mea, adica “traieste bine acum, nu lasa pe mai tarziu ceea de ce te poti bucura azi” si “nici un confort sau capriciu nu trebuie sa ti-l refuzi”. Are o masina Toyota sport cu doua locuri (a sasea sau a saptea masina pana acum) si o motocicleta care m-a dat pe spate. E vorba de o Suzuki de 750 cm cubi, care e fantastic de frumoasa. Roata de pe spate e lata cat o roata obisnuita de masina… Dupa spusele lui, motocicleta asta e atat de puternica incat iti trebuie timp pana inveti sa o stapanesti, iar celui de-al doilea pasager ii trebuie mult curaj ca sa stea in spate, cand accelereaza “iti sta inima in loc”…Mi-a promis ca o sa traiesc si eu senzatia asta, de abia astept sa fac o tura pe soseaua aia pe care nu gasesti o groapa cat de mica, zici ca e pista de formula one.

Mi-a placut ceea ce a spus Dumitru referitor la masini, “fiecarui om i se potriveste o masina conform personalitatii si stilului sau, nimic nu e mai inconfortabil decat sa conduci ceva ce nu ti se potriveste”.

Am luat apoi masa la vestitul restaurant al lui Rodica din Paramatta care e situat pe Church Street, strada principala si care se numeste “Rodica’s Romanian Restaurant”. Am mancat mici (10 dolari/cinci buc) si sarmale cu mamaliga (19 dolari/trei sarmale imense). Eh, e cam scumpic, cel putin pentru mine care nu prea am bani, dar sunt produse de calitate, mi-au placut mai ales sarmalele in foi de vitza. Oricum n-am platit eu, Dumitru mi-a facut cinste cu masa asta, am acceptat numai daca e de acord ca sa-i intorc aceasta “cinste” cand o sa iau primul salariu din IT.

Ne-am imprietenit repede, el e un tanar foarte inteligent si descurcaret. Baiatul asta are mult bun simt, o gandire practica si pragmatica si e foarte modest desi la 24 de ani a realizat cam tot ceea si-a pus in cap sa realizeze. Dar are inca multe planuri pentru viitor…Mi-a spus “Gabriel, aici in Australia ai sansa sa ajungi acolo unde vrei tu sa ajungi, doar tu esti cel care poate pune vreo limita”.

Am observat si la Dumitru dar si la toti ceilalti australieni de origine romana (si nu numai) cu care am vorbit, ca nimeni nu iti spune ce sa faci, toti iti dau OPTIUNI din care tu singur trebuie sa alegi. Exact acelasi lucru ne-a spus si profa’ de la AMES: “We don’t tell you what to do, we’ll give you options”. Adica ei iti spun ce variante ai pentru a rezolva o problema sau o situatie dar te lasa pe tine sa hotarasti ce cale vei urma sau daca le vei asculta sfatul. Daca insisti si vrei sa le afli parerea personala ti-o spun, insa subliniaza cu tarie ca e doar parerea lor, e ceea ce cred ei, s-ar putea sa nu fie cea mai buna solutie pentru tine.

Vorbeam la un moment dat despre zone de locuit in Australia si apoi din Sydney, mi-a spus de ce iubeste acest oras, de ce n-ar putea locui niciodata in Melbourne de exemplu. A facut asta fara a vorbi de rau orasul Melbourne, pur si simplu a spus despre niste lucruri de acolo (foarte la obiect) care nu se potrivesc cu persoana sa, care l-ar face sa nu se simta bine in acel oras. Fiecare om are tendinta de a locui acolo unde “a debarcat” prima data, insa Dumitru a locuit prima data in Melbourne, apoi a venit in Sydney, de aceea parerea lui are o mai mare greutate.

Referitor la Sydney si suburbiile sale, am observat ca cei mai multi dintre romanii cu care am discutat, vorbesc apreciativ cu privire la zona in care locuiesc ei. Au fost pe forumul emigrare.info mai demult niste discutii aprinse pe subiectul asta…Ceea ce e interesant este ca toti au dreptate, intotdeauna o sa fie avantaje si dezavantaje ale unei suburbii.
Daca as putea, as locui cate putin in fiecare din aceste zone “eligibile” adica pe care mi le recomanda cineva, sa vad daca mi se potrivesc sau nu. Suburbia sau locuita “ideala” nu este aceeiasi pentru toti, ea se aplica persoanei sau familiei respective, gustului fiecaruia…La fel ca si masina, televizorul, telefonul, samd, care sunt doar niste obiecte pe care le detii la un moment dat, nu niste expresii ale unui statut.
Daca incepem sa judecam oamenii dupa locul unde locuiesc, dupa masina pe care o au sau dupa diagonala televizorului sau marimea fotoliului, ne comportam exact ca oamenii cu o anumita mentalitate, datorita carora am plecat din tara noastra natala. Te poti “lauda” cu aceste lucruri si fara a te prezenta ca fiind in vreun fel superior doar pentru ca tu le ai la un moment dat. Asta tine si de educatie si de cultura…

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.