24 septembrie 2005

A treia zi de munca la restaurant si prima zi cand am deschis pentru public. Am stat la una din cele doua case de marcat si am “interactionat” cu clientii. Nu e dificil, trebuie sa fi atent la ce zic acestia si sa zambesti tot timpul. Dupa ce iei comanda trebuie sa intrebi intotdeauna daca mai doresc ceva (“Do you want anything else sir/miss/madam?”) si daca nu au luat racoritoare sa intrebi “Do you want any drinks?”. Cred ca in 80% din cazurile in care clienti au comandat mancare si au uitat de bauturi, dupa intrebarea asta comanda si sucuri sau apa.
Cand aveam o clipa libera (adica fara clienti) ma duceam sa strang tavile si resturile de mancare de pe mese, aruncam la gunoi ceea ce era de aruncat si duceam tavile la baiatul care se ocupa de spalat vase. E bine ca nu sunt la spalat vase sau la bucatarie. Bucataria este chiar in spatele nostru, clientul poate vedea cum i se pregateste pestele…Insa acolo e o caldura sufocanta, nu stiu cum respira oamenii aia in fumul si aburul ala. O parte de bucatarie este jos la subsol dar acolo e prea frig, cred ca sunt 10 grade celsius.
Tot cand nu sunt clienti trebuie sa-mi ocup timpul cu ceva, mai sterg vitrina, sau fac curatenie in jurul casei de marcat.

Deci am o munca curatica, ma descurc binisor si cand nu ma descurc cer ajutorul colegilor care ma ajuta imediat. Pentru probleme tinand de clienti trebuie sa chem managerul sau supervisorul caci nu am voie sa rezolv singur o plangere a clientului. Trebuie doar sa spun “I’m sorry, I will call my manager for you”.
Nu stiu daca voi fi tot timpul la casa de marcat, ideea e ca eu m-am pus singur acolo. Fiind toti angajati noi, unii se tem sa-si ia responsabilitati prea mari, prefera sa pregateasca produsele preparate pentru clienti, sa dea sucurile sau sa debaraseze mesele. Eu am fost indraznet si am preluat postul de la casa de marcat adica chiar “in front line”. Probabil ca in viitor ne vom roti in sensul ca azi stau la casa de marcat, maine dau produsele, poimaine ma ocup de curatenie la mese, samd. Ideea e ca toti trebuie sa facem de toate, cel putin acum la inceput.

Poate parea usoara munca asta dar nu e, in primul rand ca stau in picioare toata ziua si in al doilea rand ca ma concentrez cand ascult comanda caci uneori vorbesc astia o australiana “ca la mama lor” adica fara sa deschida gura prea mult…In cazuri din astea spun “I’m sorry?” sau doar “Sorry?” si ciulesc urechile ca sa inteleg ce vrea sa zica ala/aia. Mai buna scoala de invatat engleza ca asta nu cred ca exista.