25 iulie 2005

O luna de zile in Sydney, Australia…Ziua asta trebuia sarbatorita cumva insa n-am facut nimic special. Dimineata am fost la scoala, profa’ are gripa asa ca a inlocuit-o o colega. A fost interesant, ne-a repartizat in trei grupe si ne-a dat tema la fiecare grupa sa citim un articol din ziar si sa il prezentam celeorlalti colegi, pe scurt. Era o munca de echipa asa ca dupa ce am citit fiecare articolul am discutat cu ceilalti patru colegi din grupa mea cum sa impartim articolul si ce e relevant de prezentat celorlalti. Eu am prezentat ultimul paragraf si am incheiat cu concluziile articolului. Am fost in echipa cu o familie din Brazilia, cu un chinez si cu o tipa din Thailanda si cred ca ne-am descurcat destul de bine…Trebuie sa remarc ca la cursuri vin din ce in ce mai putini oameni. Azi au fost vreo 20, iar dupa pauza am mai ramas doar 15. Unii pleaca pentru ca isi gasesc de lucru (greu de crezut dupa doar o saptamana-poate doar casual), altii au interviuri si nu pot sa vina, altii renunta pur si simplu. La pauza m-am intalnit pe hol cu un tip pe care il cunoscusem cand s-au reunit cele doua clase skillmax pentru networking, un programator rus. Zicea ca vrea sa se mute din clasa lui la noi pentru ca la clasa lui, de dimineata au venit doar opt persoane…I-am zis ca nici noi nu stam prea bine la capitolul asta, dar e binevenit.
Ideea e ca dupa cinci saptamani cele doua clase skillmax se vor unii cu ce a mai ramas din ele si se va trece la etapa a doua a cursurilor care va dura tot 5 saptamani. Scopul acestor cursuri este de a invata sa vorbim engleza pentru a ne gasi de lucru, deci e logic ca ne vor pierde pe drum pe unii dintre noi.

Dupa ce am iesit de la cursuri am fost si am mancat la Sydney Central Food Court, bineinteles tot mancare chinezeasca. La ora aia (13-14) e dificil sa gasesti o masa libera asa ca m-am cam plimbat cu mancarea in mana pana am gasit un loc. Langa mine manca o tipa care avea cartofi copti cu friptura si cu legume, asa ca mancarea mea chinezeasca imi parea cam….Cand am iesit am dat o tura sa vad de unde a luat asta mancarea si cat costa. Am gasit, nu e scump, ce a luat ea costa 9.50 AUD, data viitoare o sa iau si eu d’asta. Am vazut ceva tare interesant, era un loc unde iti dadea mancarea intr-un bol de paine. Adica, atunci cand mancai mancarea dinauntru, mai luai si din miezul din paine de pe marginea interioara. Daca voiai puteai sa mananci si “castronul”. Inteligent…

Pentru un gurmand ca mine, caruia ii place sa manace, Sydney e “heaven of foods” adica raiul mancarurilor. Exista atata diversitate incat nu cred ca voi ajunge vreodata sa spun ca le-am incercat pe toate. Cand o sa am un aparat foto, o sa fac poze pe la standurile cu mancare din Food Court, e ceva incredibil cate tipuri de mancare sunt acolo si ce fel arata. De fiecare data cand intru la “Food Court” ma minunez de inventivitatea si multitudinea de feluri de mancare, exista de toate pentru toti cred ca nu exista persoana care sa spuna ca nu a gasit o mancare care sa-i placa. Am trecut azi pe langa niste standuri numai cu mancare “sanatoasa” adica bazata doar pe legume&fruncte. Puteai sa-ti “compui mancarea” adica spuneai sa-ti taie din aia sau din aialalta, sa ti le dea bucati mai mici sau mai mari, etc. Era ceva in genul “salata de la Sherifs” din Bucuresti in care ai niste caserole din care iti pui tu cat vrei din fiecare pana iti umpli cutiuta, numai ca aici si sortimentele erau mult mai multe si dimensiunea farfuriei pe care ti-o compuneai era mai mult decat indestulatoare.

Apoi am trecut pe la Supermarket caci nu mai am nimic de mancare prin dulapuri. Mi-am luat un suc de portocale la 2 litri cu 1.87 AUD, cartofi la punga de 2 kg cu 2.98 AUD, o sticla de Schweppes de 2 litri cu 1.97 AUD, doua cutii de mancare de fasole de 420 gr cu 1.09 AUD, spaghete San Remo 500 gr la 1.88 AUD, 8 conserve de ton intre 0.79 si 1.34 AUD, o cutie de branza topita 140 gr la 1.88 AUD, un pateu 100 gr la 1.57 AUD, o cutie de Nutella de 750 gr. la 5.98 AUD, paine feliata 650 gr la 1.87 AUD. In total am cheltuit vreo 33 AUD dar am mancare pentru toata saptamana asta.
Precum se observa mancarea este ieftina in Australia, raportat la salariile de aici. Si un lucru foarte important este ca produsele alimentare nu au GST adica TVA. Din ce am luat eu azi, in afara de limonada Schweppes care e “taxabile items” toate celelalte nu au taxe.

Am ajuns acasa pe la 15.30 si am plecat la agentia de joburi sa vad daca am vreun email. Nu aveam nimic, m-am uitat pe ziare, am mai aplicat la niste joburi si am plecat. Maine o sa vin direct aici si o sa iau la rand site-urile ca sa aplic la noile joburi care au aparut azi sau in weekend. De dimineata m-a sunat agenta care m-a propus la agentia guvernamentala si m-a intrebat cum a fost la interviu. I-am zis ca a fost bine, ca m-am descurcat si ca ei urmeaza sa o contacteze pe ea pentru rezultat. Asa ca astept… Cei de la Toyota mi-au zis ca de miercuri incolo sa astept rezultatul, mi-au promis ca-mi spun si daca nu il iau, asa ca…astept si la astia.
Agenta cu jobul de la banca nu m-a mai sunat, o sa o sun eu maine de la agentie sa o intreb care e treaba.

Cand eram ma agentia joburi m-a sunat un tip de la o firma la care aplicasem ca Helpdesk/Support Consultant si dupa cateva intrebari mi-a propus sa ne intalnim miercuri la ora 15.00 in North Sydney pentru un interviu. E vorba de un angajator direct, insa nu imi fac sperante prea mari la jobul asta, se cereau excelente calitati de comunicare scris si vorbit, ca asta presupune sa fi helpdesk, sa vorbesti cu utilizatorii, sa ii ghidezi, sa-i ajuti in folosirea programelor. Dar ma duc, de ce sa nu ma duc, orice job in IT e mai mult decat binevenit si poate ca o sa vorbesc indeajuns de bine ca sa ma angajeze.
E frumos sa visezi si sa vrei sa fi administrator baze de date de la primul job, insa nu intotdeauna ajungi in varful muntelui urmand calea dreapta, directa, ci trebuie sa urmezi o carare care chiar daca este mai lunga si mai intortocheata tot acolo ajunge.

Am vorbit azi cu Takeshi, japonezul din clasa noastra, el e inginer de automobile. L-am intrebat “mai Takeshi de ce ai venit tu in Australia, ca voi acolo aveti industrie dezvoltata de automobile, nu cred ca nu gaseai tu un job bun in Japan”. Mi-a spus ca foarte multe firme japoneze prefera sa-si mute fabricile in tari in curs de dezvoltare sau in parti ale lumii mai convenabile din punct de vedere fiscal. Cica in Australia au fabrici Toyota si Mitsubishi, spera ca o sa ajunga acolo, el vrea o companie Japoneza nu agreaza General Motors sau altele. Mi-a mai zis ca in Japonia totul este automatizat, intr-o fabrica lucreaza foarte putini oameni, de aceea munca este foarte stresanta pentru ca ai multe responsabilitati. Spunea ca a venit in Australia pentru ca voia sa scape de stresul ala care il facea un robot si ca aici are mult mai multe perspective in cariera decat in tara lui. Fiecare cu motivele lui, ce sa zic…

A inceput din nou o saptamana, din nou sper sa-mi gasesc job…E greu, e tare greu, cateodata mi se face si mie frica ca o sa raman fara bani si fara alte mijloace de intretinere, ca nu sunt nici eu de piatra, mai am momente in care optimismul e la nivelul zero. Este dificil sa-ti gasesti de lucru in tara la tine unde cunosti limba si obiceiurile dar intr-o tara straina e de o suta de ori mai greu. Este o presiune foarte mare, e mai bine sa nu te gandesti ca n-ai reusit in trei saptamani sa gasesti de lucru, caci exista un efect demoralizator daca stai sa despici firul in patru.
Profa’ ne spunea ca statistic sase din zece emigranti gasesc un job in sase luni. Din astia sase doar trei lucreaza in domeniul in care au profesat in tara lor. Asta e o statistica care ia in calcul toate tipurile de joburi, din toata Australia, eu zic ca in IT si in Sydney e mai bine. Sau cel putin sper sa fie mai bine…

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.