25 septembrie 2005

Am inceput munca la 10 dimineata si am terminat la 7 seara, am avut o zi grea si azi, adica cu multi clienti la restaurant…Astazi nu m-am dezlipit de casa de marcat caci de dimineata m-am logat cu userul si parola mea, am facut monetarul si am inceput munca. Nu am voie sa las pe nimeni sa foloseasca acea casa de marcat (cash register), la sfarsitul schimbului/programului trebuie sa fac din nou monetarul si sa predau banii. Deci trebuie sa fiu foarte atent la chestiile astea pentru ca altfel platesc din buzunar…Nu mai spun ca trebuie sa am grija la ce rest dau, asta e de la sine inteles.

Singura mea problema la jobul asta e ca de atata stat in picioare, ma dor picioarele ingrozitor. Nu sunt obisnuit cu asta, in Ro stateam jos la birou in marea majoritate a timpului. Sper sa ma obisnuiesc cu asta…
Majoritatea colegilor sunt studenti la Uni si lucreaza ca si mine, casual. Teoretic si eu sunt student, sefu’ stie ca studiez “Computer Science la TAFE”. 🙂
Tipul care spala vase e din Afganistan si e…actor. Cica a jucat in cateva filme in tara lui…Vorbeste prost engleza si a venit aici sa studieze actoria la Universitate. M-am imprietenit cu el si am stat mai mult de vorba. Vrea sa se intoarca in Afganistan cu niste bani si sa se insoare cu o tipa din orasul lui, Kabul. Mi-a aratat si poza fetei, poza pe care o poarta tot timpul la el…Eh, dragostea e mare…

Azi se fac trei luni de cand sunt in Australia. Nici nu stiu cand au trecut lunile astea, insa in mod sigur au fost cea mai intensa perioada din viata mea. Acum lucrez “unqualified”, trebuie sa recunosc ca asta e ceva la care nu ma asteptam. Ok, spuneam in jurnal ca as face asta daca va fi nevoie dar e o diferenta mare intre “a spune” si “a face”. Am sperat sa obtin un job in IT, n-am reusit sa fac acest lucru in trei luni. Motive cu care as putea sa “ma scuz” sunt destule insa principalul “vinovat” sunt eu, pentru ca interviuri am avut destule dar n-am putut sa conving pe cineva ca sunt bun pe postul ala.

Intotdeauna cand in viata ceva merge prost, ne punem intrebarea “De ce?”. Sta in firea noastra sa nu ne asumam raspunderea si sa cautam motive care nu tin de persoana noastra. Asta e bine pana la un anumit punct, face bine la psihic sa gandesti ca nu esti tu de vina. Totul e sa nu cadem in extrema in care pentru orice problema pe care o avem, nu e cauzata de noi si ca noi nu suntem raspunzatori de ea.
Firea mea este sa-mi recunosc, sa-mi asum greselile si sa invat din ele. Asta fac in 99% din cazuri. Cand nu pot face asta, prefer sa nu raspund la intrebarea “De ce?”, o consider o intrebare retorica…
Ma simt foarte obosit, atat fizic cat si psihic. Aceste trei luni si-au pus amprenta si pe fizicul meu, am slabit vreo doua kilograme. A trebuit mai dau o gaura la curea pentru ca imi cadeau pantalonii 🙂 . Asta e un lucru bun, in copilarie am fost un slabanog dar de cand cu munca la birou, mancatul de dulciuri si pepsi&cola zilnic aveam tendinta de a ma ingrasa. Cand o sa incep sa muncesc in IT vreau sa ma duc neaparat de doua trei ori pe saptamana la un bazin sa innot, caci sunt o gramada in Syndey, sunt foarte curate si nici nu e scump.

De acum inainte am sa scriu mai putin in jurnal pentru ca nu voi mai avea timp. Lucrez sambata si duminica toata ziua (10-21) iar marti, miercuri si vineri de la ora 13 pana la 21. Luni si joi am liber, eu am vrut asa caci e programul care imi convine cel mai mult, imi da posibilitatea sa merg la interviuri dimineata in cursul saptamanii iar in weekend se plateste mai bine. Ora de terminare a programului nu e batuta in cuie, daca suntem prea multi si seful nu mai are nevoie de mine ma poate trimite acasa la ce ora vrea. Asta pentru ca lucrez “casual”…Functia pe care sunt angajat se numeste “Shop Assistant” echivalent in limba romana cu “vanzator”.

Nu sunt nici dezamagit dar nici extaziat ca am acest job la restaurant, il consider ca pe ceva temporar, absolut necesar in acest moment. Uneori am si eu momente de slabiciune, ma intreb daca merita sa trec prin toate astea, ma intreb “ce caut aici”, dar gasesc puterea sa trec peste momentele astea, sa zambesc si sa fiu optimist. Sa nu creada cineva ca mi-e usor sa fac asta, ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea si vointa de a merge mai departe. Am investit prea mult in aceasta schimbare majora a vietii mele ca sa nu merite tot acest efort. Saptamana viitoare o sa incep sa caut din nou un job in IT. Nu sunt sigur inca daca sa aplic la orice job in IT la care am cunostinte si cred ca il pot face, sau sa aplic doar pentru Database Adminstrator.

Consider ca gasirea unui job care sa se potriveasca cu ceea ce stii sa faci si mai ales cu ceea ce-ti place sa faci, e o chestiune de calitati profesionale, calitati personale, un pic de noroc si multa perseverenta. Nu sunt in masura sa ma autoevaluez cu privire la calitatile mele, norocul e o ceva impredictibil, insa cu certitudine perseverenta am “in stoc” pentru o suta de ani.

Deci “Tot Inainte!”, asa cum ne spuneau la gimnaziu cand eram pionieri…In “detasamentul” meu, eu eram tipul care tinea steagul, eram “stegar” adica, asta era o aberatie de functie. Numai ca uneori atat erau de plicitisitoare orele alea, iar eu atat de obosit (ca faceam asta dupa ora de sport) , incat atipeam iar steagul se inclina periculos in jos…Atunci profu’ striga: “Gabriel, steagul sus!” 🙂