27 iulie 2005

Ieri seara am fost cam…albastru. Daca mi se intampla la o luna o data e bine, trec cu vederea ca am si parti slabe – de parca nu m-as cunoaste 🙂

Lucruri tare interesante invatam la cursurile astea de la AMES. Ieri am facut modulul “Telephone skills for jobseeking” adica am invatat cum sa ne comportam in timpul unui interviu telefonic, ce putem intreba, ce cuvinte sa folosim si ce nu, etc. Am invatat cat de important e spelling-ul adica sa ne spunem numele sau adresa litera cu litera, cum sa facem pauze intre cifrele de la numarul de telefon, cum sa intrebam ceva pentru clarificare, sa verificam daca am inteles, etc. Sunt o gramada de tehnici pentru interviul telefonic, habar n-aveam ca le-a colectat cineva si le-a grupat pe categorii. De exemplu pentru a fi politicos (being polite) exista trei strategii:
1. Giving feedback (Mm, Right, I see, Really, Uh huh, Ok)
2. Softening request (Would you mind…., I was wondering if you could…., Could you please…., I wondering if you could….)
3. Minimising requests (Can I just take a little of your time to ask a few questions, I only need a couple of minutes)
Am ascultat casete cu interviuri, la unele trebuia sa notam numele, adresa si numarul de telefon, la unele sa spunem unde s-a gresit, samd.

Azi la cursuri am invatat despre “some australian expresions” adica despre expresii australiene. De exemplu g’day=good day, bush=contryside, barbie=barbecue, arvo=afternoon, chook=chicken, postie=postman, mozzies=mosquitos, flowies=big flyes, woop-woop=a long way away, the never never=the uninhhabited part of Australia, rotten=drunk, tipsy=slightly drunk, a whinger=someone who is always complaining, etc.

Dupa pauza ne-am reunit din nou cele doua clase skillmax si ne-am intalnit cu o tipa de la ATO (Australian Taxation Office) care ne-a explicat pe scurt sistemul fiscal din Australia, tipurile de afaceri pe care le poti deschide aici, si cum se platesc taxele pentru fiecare in parte. Ne-a spus ce sunt deducerile, cum se calculeaza ele, cum se plateste “superannuation”-fondul de pensii, ce e GST-ul (Goods and Services Tax), cum arata o factura si alte lucruri. Sistemul fiscal din Australia este destul de clar conceput si simplu de aplicat, nivelul fiscalitatii fiind unul mediu (cel putin asa spunea tipa de la ATO). De exemplu impozitul pe venitul taxabil pentru o companie, dupa ce se scot “deducerile” care reprezinta echivalentul romanesc al “cheltuielilor”, este de 30%. Pentru celelalte tipuri de bussines-uri adica “sole trader”, “partnership” sau “trust” exista o grila de impozitare.
Ne-a prezentat un exemplu in care un “sole trader” are venituri din vanzari de 34.000 $, deduceri (cheltuieli) de 10.000 $, si venituri din investitii de 2000 $, rezultand un venit taxabil de 26.000 AUD. La asta, conform grilei de impozitare plateste un impozit de 3.660 $.
Am mai invatat ceva azi…

La 15.00 am fost la interviu in North Sydney. La asta nu mi-am mai luat costumul negru caci era foarte cald afara; m-am imbracat casual adica o camasa cu maneca scurta, pantaloni crem, curea maron si pantofi negri (ca doar pe astia ii am). Nu mi-am mai luat cu mine diplomele, recomandarile, fisele de post si celelalte hartii, ca oricum le car degeaba. Insa odata cu astea am “lasat” acasa si adresa companiei si harta pe care o desenasem ca sa ajung pe strada aia de la statia de tren. Caci nu e bine sa ma duc cu “Street Directory” dupa mine, asta arata din start ca sunt nou si ma face sa arat ca un turist venit la interviu. Asa ca ori imi listez de pe internet harta cu adresa respectiva (www.whereis.com.au) ori desenez o schita pe o hartie. Mi-am dat seama in tren ca am uitat hartia cu adresa acasa, insa din fericire am memoria buna si m-am descurcat, am gasit cladirea in care era firma. Aici in orice cladire inalta este un “foyer” adica parterul care nu este ocupat. Cand intri in cladire aici gasesti un panou pe care scrie ce firme se afla in building si la ce etaj se gasesc.

Postul este de helpdesk/support consultant la o companie care este software reseller. Firma asta are mai multe divizii, asta la care trebuie sa angajeze un om fiind cea care se ocupa de vanzarea si suportul unui ERP/CRP adica un program software prin care se desfasoara toata activitatea informatica a unei companii. ERP-ul e facut de o companie americana, tipul zicea ca e printre cele mai mari din lume in acest domeniu, ei il vind si il instaleaza/customizeaza/asigura suport in utilizare. Aici intervine helpdesk-ul, el trebuie sa ajute utilizatorii cand sunt probleme, sa intervina pentru a modifica programul conform cerintelor clientului, in general sa asigure suport si consultanta clientului. Ideea e ca cel ce face treaba asta, pe langa cunostinte avansate despre baze de date si de programare trebuie sa aiba si cunostinte economice (financial&accounting). Nu mai spun ca trebuie sa aiba “excelent verbal&written skills” adica excelente abilitati de comunicare, scris si vorbit. M-am descurcat cu vorbitul la interviu, am fost destul de fluent, cu mici poticneli insa. Sunt constient ca nu sunt capabil sa spun exact ceea ce gandesc pentru ca multe cuvinte care s-ar potrivi mai bine in contextul discutiei pur si simplu nu le gasesc cand vorbesc, si le inlocuiesc cu unele mai putin reprezentative pentru ceea ce vreau sa exprim. Asta cred ca e problema mea numarul 1, pe langa gramatica care incet incet se imbunatateste si accentul care nu e chiar asa de suparator. Profa’ de engleza ne spunea ca nu e o problema daca avem accent, aici in Australia oamenii sunt obisnuiti ca sa ai accent datorita diversitatii multiculturale. Si noi latinii avem cele mai mici probleme, adevarate catastrofe din punctul asta de vedere sunt asiaticii si indienii. De exemplu indienii stiu engleza (gramatica, cuvinte, samd) dar cand vorbesc este o adevarata provocare sa intelegi ce zic pentru ca pronunta cu accentul limbii lor native. Ei vorbesc engleza ca si cand ar vorbi hindusa, au acelasi ritm si melodicitate(?) ceea ce rezulta fiind o engleza aproape neinteligibila. Am observat si eu cand vorbesc cu Rohit, colegul meu indian, ca trebuie sa ma concentrez sa inteleg ce a spus, uneori il rog sa repete ca nu inteleg nimic, desi vorbesti corect gramatical engleza.

La interviu, tipul imi tot repeta ca CV-ul meu arata foarte bine, ca de ce vreau eu sa fiu helpdesk, ca nu e cam putin pentru experienta si cunostintele mele? Mda, aia nu ma angajeaza database administrator ca n-am experienta australiana, astia zic ca sunt prea bun pentru postul lor. L-am asigurat ca ma intereseaza jobul asta, ca este o provocare pentru mine, ca vreau sa invat cum este “australian work environment”, ca vreau sa ma integrez in “australian society” si alte chestii din astea. Daca l-am convins sau nu o sa vad la sfarsitul saptamanii cand o sa-mi dea raspunsul la interviu. M-a intrebat de salariu, adica care sunt pretentiile mele financiare. Am spus exact cum am invatat la cursuri, ca din “cercetarile mele” salariul pentru un astfel de job este “intre x si y”. Am cerut intre 40.000 si 50.000 $ australieni pe an fara taxe, adica salariul net.

Azi mi-am recastigat o parte din increderea in mine, merg mai departe cu optimism. Prietenul meu Andy care este in concediu in Queensland mi-a trimis un SMS si m-a intrebat daca mi-am gasit job, el spera ca da. Multi oameni, si cunoscuti si necunoscuti imi scriu si imi spun ca au incredere in mine, ca o sa-mi gasesc un job in curand si totul o sa fie bine. Da, depinde doar de mine, maine ma duc la internet si aplic la tot ce gasesc in IT, nu conteaza nivelul profesional, e important doar sa stiu sa fac acel job. De maine mai am doua saptamani sa-mi gasesc o slujba in IT, apoi intra in functiune planul B. Planul asta inseamna ca orice job (part-time, casual), la orice nivel (calificat, necalificat) e bun daca imi platesc intretinerea si mancarea pana gasesc un loc de munca legat de IT. Planul B se poate dura maxim doua saptamani dupa care se activeaza planul C. Care e planul C? Chiar asa, am un plan C??? 🙂