3 iulie 2005

Pe la 11 dimineata am plecat sa cutreier imprejurimile cartierului. Am luat-o pe Regent Street, apoi tot inainte pe Lee Street pana am ajuns in George Street. Mi se parea mie cunoscuta strada asta, si da, am ajuns in Central Station si apoi din nou in China Town unde fusesem ieri. Asta doar in 15-20 de minute de mers pe jos! E super…pot sa ajung in centru pe jos. Am zis sa merg mai departe, ca eu sunt un explorator, imi place sa descopar locuri noi si mergand asa am trecut pe langa Town Hall (primarie) cotind apoi pe Druid Street caci am vazut pe harta, la stanga, apa. Ce sa zic, prin centru aceleasi cladiri inalte, trotuare curate, si multe, multe magazine. Insa din pacate majoritatea erau inchise azi, duminica. Toate marile banci australiene sunt prezente pe George Street: Commonwealth Bank, St. George, Westpac, HSBC, ANZ,etc. Dar cea mai frumoasa si mai inalta cladire, care m-a impresionat de-a dreptul, este Ernst&Young Building. Alte cladiri impresionante au Energy Australia, Telstra, Hilton Hotel. Mai sunt o gramada dar nu le mai tin minte acum.
Cladirea primariei este foarte frumoasa, e o cladire veche in stil victorian, si are in fata o ancora foarte mare, ancora care este unul din simbolurile orasului Sydney. Pe cladire flutura streagul australian si mai jos steagul statului New South Wales (NSW). Am citit ca orasul Sydney contribuie cu 25% la totalul economiei Australiene ceea ce mi se pare foarte mult. Este un mega oras!
Am mers pe Druid Street pana am ajuns la Darling Harbour unul din punctele de atractie ale orasului. Darling Harbour este un golfulet in inima orasului, in jurul caruia se afla un parc, o mica gradina chineza si centrul de distractii din Sydney (Entertainement Centre Sydney). Tot acolo este si IMAX un fel de cinema 3D unde poti vedea tot felul de vietati marine. In parc lumea statea pe jos in iarba, de fapt un gazon impecabil. Aleile erau facute dintr-un fel de dale de piatra. N-am vazut o hartie pe jos, totul era de o curatenie ireala. Fantani arteziene erau la tot pasul iar apa din ele este atat de cristalina incat se vede ca in palma fundul fantanii. Pescaruri zgomotosi se plimbau prin jurul fantanilor si in apa; le puteai vedea picioarele portocalii cum se misca prin apa transparenta, innotand prin bazinul fantanii. Mai erau si unele pasari mari asemanatoare cu berzele dar care aveau un cioc lung si inconvoiat care scormoneau cu ciocul prin frunzele cazute. Pe alei trecea din cand in cand un trenulet electric, pe roti, care avea vreo patru remorci deschise unde erau copii si oameni mari. Afara era cald, unii erau in tricou si pantaloni scurti. Asa poate fi o zi de iarna in Sydney…

M-am intors pe langa City Market si trecand din nou prin Central Station am ajuns acasa. Cu ocazia escapadei asteia am aflat sa mai exista doua mijloace de transport public in Sydney. Un tramvai ultramodern, care merge pe sine, foarte aproape de sol, si Monorail, un tren suspendat care merge pe sus pe o singura sina foarte groasa care are statii la nivelul etajului 1 al cladirilor. Este specaculos sa vezi ca pe deasupra ta trece acest tren care merge pe o perna de aer, deci nu face nici un zgomot. Ce sa zic, am un oras foarte modern si frumos!

Si pe aici pe langa mine erau inchise aproape toate magazinele, doar “Convenience Store” era deschis. Asta e un magazin cu de toate care este peste tot prin oras si care functioneaza non stop. De asta are si preturi mai mari. Imi trebuia o sticla de ulei, dar daca stiam cat o sa coste luam din centru mult mai ieftin. Mi-a cerut 5 dolari pe o stica de ulei de floarea soarelui de 750 ml. Foarte scump! Cred ca luam Wollworths e la jumate de pret…Astia la magazinele de cartier nu prea au preturile afisate la toate produsele (smecheri) asa ca nu stii cat costa decat cand cumperi. Asta e nasol. Am sa caut sa nu mai cumpar de la astia.

Acasa am facut si eu in sfarsit cartofi prajiti, am mancat si apoi m-am culcat. M-am trezit pe la 6 seara si m-am apucat de curatenie in baie. Asta m-a obosit rau de tot ca e mare si are faianta pana sus pe toti peretii. Dar am terminat-o, am mancat o conserva de ton si m-am dus jos sa-mi iau o sticla de ceva caci meritam dupa cat am muncit azi. Am luat de la un magazin la doua numere distanta de cladirea mea o sticla de fanta de 2 l la 3.90 AUD, cam scump, da’ ce vrei, e la botu’ calului. In Wollworths vazusem cu 2.60 AUD… Aici fanta e portocalie nu galbena ca in Ro si are un gust mult mai bun fiind si mai dulce.

M-am uitat in cutia postala, unde era contractul de inchiriere al apartamentului, semnat si de proprietar. Dupa usa de la intrare in cladire erau vreo 20 de pachete cu doua carti mari in tiple de plastic. Una era White Pages Residential Sydney 2005, adica cartea de telefoane a abonatilor persoane fizice din Sydney (1960 de pagini) si una White Pages Business&Government 2005, adica carte de telefoane cu firme private si agentii guvernamentale din Sydney (1168 de pagini). La asta cu firme pe langa telefon si adresa au si adresa de internet a companiei respective. Bune cartile astea…Mai ales ca sunt distribuite gratuit.

Azi in timp ce stergeam de praf telefonul de la interfon din peretele living room-ului, am apasat din greseala pe un buton si hopa, s-a deschis un monitor micut si mi-a aparut pe el intrarea in cladire. Nu stiam eu de ce e asa de mare interfonul asta al meu…Deci pot vedea cine ma cauta si daca vreau ii dau drumul daca nu nu. Buna treaba asta!

Cam asta s-a intamplat azi. Maine am de gand a ma duc devreme la internet sa pun ce am mai scris in jurnal si sa arunc cu CV-uri in angajatori. La sfaturile unui prieten de aici, care lucreaza tot in IT , mi-am mai cizelat un pic CV-ul si scrisoarea de intentie asa ca eu cred ca sunt perfecte acum. Numai sa ma cheme ei…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (16 votes, average: 4.94 out of 5)
Loading...

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.