5 iulie 2005

De dimineata, m-am intolit la patru ace in costumul meu negru si camasa alba si am plecat la “Job futures” agentia de plasament pe care am ales-o la Centrelink. Acolo mi s-a dat sa completez o gramada de hartii (nume&prenume, data nasterii, educatia, job history, referinte, tipul de job cautat, care sunt punctele mele forte, care sunt alea slabe-am zis limba engleza). Apoi am avut un interviu cu Tania, o australianca draguta la vreo 30 de ani, cu un mic cercel in nas, care de la un capat al altuia al interviului m-a laudat incontinuu. Ca vai ce “brave man”, sa vii singur aici, ca oaaauu sunt din Romania-astia cred ca suntem o tara exotica, ca ce bine vorbesc engleza-unde am invatat sa vorbesc asa bine, ca resume-ul meu este excelent, ca lucrez in IT deci sunt “very smart”, samd. Dragut din partea ei, numai ca nu am si crezut-o doar pentru ca avea ochi frumosi…Aici cand vorbesti cu cineva e semn de incredere si respect sa-l privesti direct in ochi. Si-a manifestat increderea ca unul ca mine o sa-si gaseasca repede de lucru aici. Mi-a explicat ca ea o sa bage toate datele alea pe care le-am scris pe formulare impreuna cu cele din CV-ul meu pe pagina mea de pe siteul www.jobnetwork.gov.au la care voi avea acces cu parola (mi-a dat si parola). Apoi eu am sa vin de cate ori vreau, am sa intru pe site si am sa aplic la joburile disponibile in aceasta retea, care e o retea de joburi puse la dispozitie de catre agentii guvernamentale, oricum de catre tot ce tine de stat. Pot veni zilnic la Job Futures si voi avea acces la la calculator legat la internet, la telefon, la fax si la imprimanta pe care le pot folosi neingradit. Am dreptul sa-mi caut de munca si in sistemul privat, nimeni nu ma impiedica, numai sa-mi gasesc de lucru si apoi se termina treaba lor.
Si toate astea incepand de maine, programul agentiei fiind intre 9 AM si 16.45 PM. Buna treaba asta. Oricum nu cred ca voi putea vorbi si pe yahoo messenger dar macar daca o sa-mi pot pune jurnalul pe site si sa caut joburi tot e foarte mult pentru mine.
Am terminat pe la 10.30 aici, am fost acasa si m-am schimbat in haine de turist, mi-am luat laptopul in brate, si am plecat in explorare. Ce sa fac acasa, n-am stare, vreau sa umblu, sa vad cat mai mult din orasul asta imens.

Am cautat Salvation Army in cartea de telefoane, am gasit o adresa si m-am dus sa vad ce se vinde acolo, poate gaseam o masa second hand numai buna pentru laptopul meu. Aici langa mine, masa aia cu 75 AUD plus sase scaune se daduse, asa ca trebuie sa caut in alta parte. Daca nu m-am grabit sa o cumpar…
Am ajuns in suburbia Sydenham cu trenul si de acolo am luat-o pe niste stradute pana am ajuns la strada cautata. Pe stradutele astea erau case fara etaj, cu un gardut mic in fata si cu o mica bucata de peluza in fata. La unele era tunsa iarba, la altele nu, unele aveau cimentuita partea din fata, dar toti aveau bucatica asta de loc in fata caselor. Sunt case destul de rustice, as zice ca la tara, unele mai vechi, altele mai noi dar toate curate si ingrijite. Dar nu cred ca mi-ar place sa stau aici in primul rand pentru ca mi se pare ca la tara si in al doilea rand din 5 in 5 minute trecea cate un avion la joasa inaltime, tot complexul de locuite fiind aproape de aeroport sau in orice caz in calea avioanelor care decoleaza. Sigur ca e un spectacol ca vezi un Boeing 707 cum se inalta, dar nu sint sigur ca oamenii astia se uita la vreun avion cu ochi frumosi tinand cont de zgomotul pe care il fac acestea.
Am ajuns si pe strada cautata, dar n-am gasit nici un magazin Salvation Army desi am strabatut-o de la un cap la altul. Erau foarte multe depozite de materiale de constructii si de containere mari pentru transport marfa dar nici urma de magazine. Am plecat dezamagit de acolo, si am luat trenul spre centru.
In centru am coborat in statia Town Hall si am trecut din nou prin George Street de asta data incepand din preajma “The Galeries Victoria”. Apoi am luat-o in sus pe Pitt Street si am ajuns in Sydney Central Plaza, la intersectia cu Market Street. Aici e un centru comercial urias, de fapt toata zona e o zona comerciala. O bucata imensa din strada Pitt Street cuprinsa intre Market Street si King Street este doar pentru pietoni (ceva in genul Lipsacani-dar nu suporta comparatie) si are magazine, terase si baruri de o parte si de alta. Am intrat si eu prin magazine unde odata intrat te pierzi in adancul lor, au scari rulante pentru subsol sau pentru etaje. E pur si simplu ceva nemaivazut, nemaitalnit, este greu pentru cineva sa inteleaga cat de imensa este toata aceasta zona comerciala. La City Centre m-a dus la subsol unde exista “Food Court”. Cat vezi cu ochii se intind in mijloc mese, iar de o parte si de alta diverse locatii unde gasesti cea mai variata mancare posibila. E ceva in genul Mall Plaza de la noi la etajul food, numai ca aici totul de petrece la alta scara. Am vazut bucatarie mexicana, americana, australiana, chineza, japoneza, vietnameza, italiana, indiana. De exemplu, foarte raspandite aici sunt locurile unde gasesti “sushi”. Asta se prezinta in rulouri de peste crud avand in mijloc orez si pateu sau pasta de peste. Se pot lua si rulouri simpe 1.50 AUD dar pentru 5-6 AUD iti dau o cutiuta de plastic in care sunt vreo doua rulouri din astea, niste legume crude, si o bucata de crab/homar (carnea aia alba din interior). Eu bineinteles ca m-am dus la chinezii mei care erau bine reprezentati si aici si mi-am luat ceva foarte bun. Aici erau diverse tipuri de mancare, doua tipuri combinate costand 7.90 AUD. De exemplu eu am luat orez cu morcovi, porumb boabe si ou impreuna cu fripura de vita in sos cu legume. Tipa mi-a zis ca-mi mai pot alege un fel asa ca am mai luat si “vegetable mix” adica amestec de vegetale tot cu un fel de sos de rosii. Mi-a umplut o farfurie cu varf mi-a dat o furculita si doua betigase si m-a trimis sa mananc. A fost tare buna, legumele astea ale mele, chit ca nu stiam ce sunt, aveau un gust excelent. Erau si niste miniaturi de porumb dulce, aratau ca un stiulete de porumb numai ca erau cat un deget, erau dulci si se mancau cu totul. N-am mai vazut…Legumele pe care le-am identificat au fost mazare, pastai verzi, morcovi, brocolli, ciuperci intregi si cam atat. In rest numai ciudatenii, tot felul de frunze de salata ciudata, radacini dubioase dar dulci, si trunchiuri de plante foarte bune de rontait. O sa mai vin aici, a fost mai bun ca la chinezii de la City Market.
Un alt lucru interesant este ca sunt locuri unde in vitrina, puse in caserole frumos ordonate au numai fructe, taiate cubulete. Sunt mere, pere, struguri, caise, piersici, kiwi, portocale, banane, pepene, ananas, samd pe care poti sa le iei si sa le mananci asa cuburi un castronel costand 4.20, 6.20 sau 7.20 AUD in functie de marimea castronelului, sau poti sa spui sa ti le faca suc. La un “juice city” din asta aveau un “junior position” liber si mai ca ma tenta sa ma angajez acolo.
Apoi m-am plimbat iar prin magazine, intrand, vazand, minunandu-ma. De exemplu la un magazin de electronice&CD&DVD, cd-urile cu muzica erau intre 10-20 AUD, dar gaseai si cu 1.90 AUD la reduceri, mai vechi. DVD-urile erau intre 15 si 30 AUD (dar filmele in general intre 16-17 AUD). Dar erau si preturi speciale, de exemplu un set de 4 CD-uri + un DVD cu “Best Of Michael Jackson” costa 34.98 AUD iar 5 DVD-uri cu serialul Seinfeld tot sezonul IV, costa 54 AUD.
La elecronice un Creative Muvo cu 256 MB costa 159 AUD iar cu 512 MB costa 169 AUD, asta fiind un mp3 player cu radio fm si reportofon , de dimensiunile unei brichete. Mi-a mai atras atentia un iPod Shuffle cu 37.95 si 48 AUD, asta fiind mai mic si conectandu-se direct prin USB la PC de unde poti sa transferi muzica (USB Sticker). In rest ce sa zic, camaere foto digitale intre 129 AUD un Kodak cu 3.2 MegaPixeli si cea mai scumpa la 783 AUD un Sony cu 5 MegaPixeli. Dar aveai de unde alege in intervalul asta de pret o gramada.
Toate casele de moda europene si de aiurea sunt prezente in imensul asta complex comercial (de fapt zona comerciala). Am vazut Levis, Hugo Boss, Armani, Polo, Ralf Lauren, Esprit, Calvin Klein, Prada, Tiffany si multe, multe altele, toate avand reduceri (40, 50, 60% Off) sau promotii. De exemplu daca iti luai un costum Hugo Boss de 733 AUD puteai sa-l iei pe al doilea la jumatate de pret. Dar asta era unul scump, gaseai si la 233 AUD Hugo Boss. La blugi, un Levis original costa intre 79 si 120 AUD.
Sigur ca exista si o gramanda de magazine cu imbracaminte pentru tineret, pantofi, bluze, pantaloni, tricouri, genti, accesorii, toate la preturi accesibile, trebuie doar sa ai timp sa cauti, aici shopingul fiind o adevarata arta si un mod foarte placut de petrecere a timpului liber.

Magazine de bijuterii sunt cu duiumul, toate prezentand reduceri masive de pana la 60%. Atata aur si diamante n-am vazut niciodata la un loc…Erau si scumpe la 5000 AUD inelul cu briliante, dar am vazut si la 233 AUD un inelus cu un mic diamant natural. Aici se poarta foarte mult opalul si perlele, Australia fiind o tara cunoscuta pe piata mondiala pentru aceste produse.
In materie de parfumuri am vazut Tommy Hilfinger la 59 AUD/50 ml si 62 AUD/100 ml, Davidoff la 55 AUD/50 ml si 69 AUD/100 ml, Chanel Chance la 95 AUD/75 ml, J’adore la 79 AUD/75 ml, etc. De asta miros asa de bine australienii astia pt. ca parfumurile sunt ieftine aici, adica toata lumea isi poate permite unul bun. La un salariu de 3500 AUD pe luna, 100 dolari australieni la 2 luni pe un parfum nu inseamna nimic…

Obosit de atata iures, am iesit din Market Street si am luat un autobuz care mergea spre Millers Point. Era de abia ora 14, am zis sa mai vad ce se poate azi. Am ajuns la capat de linie, am urcat un pic si am intrat intr-un parc in centrul caruia se afla “The Sydney Observatory” adica Observatorul din Sydney. Acolo, de pe colina aceea se vedea in toata splendoarea sa “Harbour Bridge” faimosul pod din Sydney care face legatura cu North Sydney. In spatele lui se afla tot atat de vestita Opera House, cladire emblematica a orasului si Circular Quay, cheiul circular. Acolo, sus pe pajistea aceea, era atat de multa liniste, doar pasarile se auzeau, niste pasari mici, negre, cu ciocul si picioarele rosii care tipau, se fugareau prin capaci. Erau acolo niste copaci a caror crengi se intindea la peste 10 metri de trunchi, foarte spectaculosi. Nu mai spun de palmieri care sunt peste tot, mai mici sau mai inalti, depinde de soiul lor.
Erau oameni la picnic pe iarba, se vedeau trecand pe apa feriboturi, iahturi sau vase de croaziera, totul creand un spectacol fascinant. Mi-am intins si eu sacoul pe iarba, de fapt un gazon perfect, englezesc-nu are comparatie cu nimic din ce am vazut pana acum, si m-am intins la soare…

Am stat si m-am gandit la mine, la viata mea de pana acum, cum am trait in Romania, cate lucruri frumoase am pierdut in viata pana acum. Aici nu mai am sentimentul acela de inchis, de lipsa de orizonturi, aici pot trai cu adevarat. Ma simt liber, sunt o fiinta umana nu doar un contribuabil cocosat de taxe si impozite. Aici sunt parcuri adevarate, case adevarate, cladiri adevarate, magazine adevarate, curatenie, civilizatie, e o alta lume…Sa nu se supere cei din Romania, dar asa simt, simt ca am trait pana acum intr-o gaura, inchis intr-un mediu sufocant si murdar, un mediu fara perspective si fara sperante de mai bine. Si nu e vorba doar de bani, de material, nici nu am un job inca, dar este ceva ce nu pot explica, doar simt, cuvintele nu pot reda bucuria si starea mea de bine. Cei de acolo, care sunt pe drumul emigrarii, sa stie ca totul merita, ca nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a-ti gasi linistea si pacea in aceasta parte extraordinara de lume.
Am sa pun aici niste cuvinte extraordinare ale prietenului meu din Andy, care m-a ajutat enorm acum la inceput, si care locuieste aici de niste ani buni. Sper sa nu se supere pentru asta, dar cuvintele lui exprima cel mai bine ceea ce simt eu acum.

“Nimeni nu zice ca aici e perfect, dar ca tara Australia e minunata, este maximum posibil. Asta se cheama patriotism….Si poate parea ciudat si hilar celor din romania care sint obisnuiti cu patriotismul ieftin de fatada, dar aici este ceva natural, e tara lor si e tara mea si sint mindru de ea si o iubesc. Nu e un paradis unde e totul perfect dar o iubesc pentru cum e si ce imi ofera. Si oriunde m-as duce in lumea asta sint mindru sa spun ca stau in Sydney, Australia! Da, sint mindru de orasul si tara mea…Si nu spun asta sa impresionez pe nimeni, nu imi aduce nici un avantaj, e adevarul…
Australienii sint oamenii cei mai intelegatori care i-am intilnit pe lumea asta; pentru ca traiesc intr-o tara care le ofera o viata superba, care ii face sa fie atit de relaxati…Ei o sa-ti zica “no worries mate, u’ll get through things in time”, si asta iti zice numai cineva care are o viata atit de buna incit nu sta sa se streseze, are mult prea multe lucruri bune in viata. Si pentru viata asta care e oferita aici, iubesc eu tara asta, ca sa nu mai zic ca una dintre cela mai frumoase tari din lume. Nu vine nimic pe gratis, trebuie sa tragi tare, super tare, dar se poate ….Si inca se poate o gramada! Pentru asta e asa de minunata tara asta…
Vi se pare tie ciudat ca auziti asta? Ce minunat e aici? Vedeti? De asta e trist ce e in Romania, oamenii au uitat sa se relaxeze, sa se bucure de viata, uita sa vada ce e minunat in viata, in preocuparea lor de a critica si a gasi nod in papura. Aici lumea e invatata de mica sa iubeasca viata, sa o ia usor si sa se bucure de orice, de tara lor, de libertatea care le-o ofera, de avantajele care le-o ofera si asta mi se pare ca e sistemul cel mai bun care poate fi in lumea asta. Vezi ce e frumos in viata, greutati oricum or sa vina dar cu capul sus, relaxare, optimism si munca multa treci peste orice, sanatate sa fie. Asta te face Australia sa fi si pentru asta iubesc eu tara asta!”

Da prieteni, asa este, Australia e o tara minunata…
Am stat cam o ora prajindu-ma la soare, apoi am luat-o in jos, pe sub Harbour Bridge, pana am ajuns la piciorul podului de unde se vede in toata spendoarea ei Sydney Opera House. Este magnific, extraordinar, superb. Casa Operei este atat de frumoasa incat iti taie rasuflarea cand o privesti. De acolo, de jos, vezi podul Harbour Bridge dintr-o parte, Casa Operei in fata, peste apa, si Circular Quay in dreapta, in spatele caruia se inalta zgarie norii Sydney-ului…Este pur si simplu un loc extraordinar de frumos. Apa este verde, si atat de curata incat vezi stancile de pe fundul ei…Sunt restaurante, terase, multi turisti care fac poze, artisti ambulanti. De exemplu, erau trei aborigeni in jurul carora se stransesera lumea, care aveau pe ei doar un fel de batic care le acopereau partile rusinoase, si erau pictati pe corp in alb si rosu. Unul canta la un fel de bucium care scotea niste sunete asemanatoare cu un buhai, unul avea niste bete pe care le lovea ritmic, totul pe un fond muzical tip clubbing. Iesea o muzica foarte ritmata, oamenii aplaudau dupa fiecare piesa, astia se mai operau, dadeau autografe, se pozau cu turistii. Un CD cu muzica de-a lor, aborigena, costa 10 AUD iar daca le faceai poze, 2 AUD.
La Circular Quay care se afla in capatul golfului Sydney Cove, se face imbarcarea pentru feriboturi, exista o statie de tren si multe, foarte multe statii de autobuze. Tot la Circular Quay poti sa te imbarci pentru diferite croaziere pe diverse nave care fac turul golfurilor si coastelor din jurul orasului. De exemplu exista cursele “Sydney Sights & Beaches Tour”-Frumusetile Sydney-ului si turul plajelor, la 99 AUD/persoana, “Captain Cook Harbour Cruise with Lunch”-Turul Capitanului Cook al portului, cu dejun la 156 AUD/persoana, “Matilda Harbour Cruise with Lunch” la 161 AUD/persoana, samd.
Eu mi-am luat o inghetata de ciocolata (cam scumpa 5 AUD) ca mi se uscase gura de atata stat cu ea deschisa :). Apoi am coborat in jos pe Pitt Street si apoi pe Castlereagh Street de unde am luat un autobuz care m-a lasat chiar in fata cladirii unde locuiesc. Ieri la internet, de pe pagina www.sydneybuses.info , downloadasem hartile cu traseele autobuzelor care opresc in statia de la mine de la bloc si stiam ca circula si prin centru doua dintre aceste autobuze (de fapt amandoua ajung la Circular Quay).
Cand am ajuns acasa am luat din cutia postala noul meu card de la Commonwealth Bank, dar n-am mai avut timp sa ma duc la banca sa transfer tot ce mai am pe cardul Banc Post pe cardul asta, pentru ca era trecut de ora 4 PM si se inchisese banca. O sa ma duc maine, si cu ocazia asta o sa stiu cum stau cu banii.

Azi a fost o zi memorabila, am vazut o parte din frumusetile orasului, care mi-au lasat o puternica impresie. Poate ca au si alte orase din Australia sau de aiurea frumusetile si splendorile lor, dar Sydney-ul este cu certitudine unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (21 votes, average: 4.76 out of 5)
Loading...

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.