6 august 2005

Oamenii citesc jurnalul meu pe internet si vor sa ma ajute, cu un sfat, cu o idee sau chiar cu bani. Le multumesc tuturor, sunt onorat ca cititi insemnarile mele. Celor care s-au oferit sa ma ajute cu bani, din Romania, SUA, Canada sau din Spania, le multumesc din suflet pentru bunatatea si generozitatea lor, insa nu e nevoie, am sa ma descurc eu. Tin foarte mult la principiul neinterventiei directe, dar in ultima instanta am familia mea din Romania care m-a sustinut intotdeauna si care ma va ajuta in caz de stricta necesitate.

Nu stiu cati ati fost fani Star Treck, in serialul ala e vorba despre o nava spatiala care exploreaza noi lumi si interactioneaza cu noi forme de viata sau inteligenta. Dar au o lege, o directiva foarte clara, sa nu intervina niciodata pentru a schimba intr-un fel sau altul cursul vietii in acea lume, ei sunt doar niste observatori. E o lege foarte dura, cei de pe nava sunt si ei sunt oameni (majoritatea), au o constiinta si un sistem de valori, insa uneori asa e viata, dura si trebuie sa o accepti asa cum e.
Este bine stiut ca un om se mobilizeaza cel mai bine in situatii limita, avem instinctul asta de supravietuire. Nu zic ca nu mi-ar prinde bine acum vreo 500 de dolari, dar acesti bani nu ar face decat sa prelungeasca perioada in care pot cauta de lucru oarecum relaxat, fara sa am si un job de tranzitie.

Pana la urma, ceea ce mi-e scris sa se intample se va intampla. Daca Dumnezeu vrea sa lucrez la supermarket la aranjat legume si verdeturi in raft, sau sa prajesc cartofi la McDonalds asta o sa fac, nu am retineri de sorginte aristocratica. Ultimul meu job in Romania a fost intr-o fabrica de mezeluri (SQL Server DBA) si de atunci nu prea mai mananc salamuri; poate ca dupa ce o sa lucrez la Mac nu voi mai manca hamburgeri… O sa trec si peste perioada asta, soarele o sa straluceasca si pe strada mea. Cu rabdare, speranta si optimism, treci peste orice greutati. Daca intelegi ca viata nu e dreapta, ca nu toti primesc ceea ce merita, ca tu nu esti cea mai buna, frumoasa, inteligenta si desteapta persoana din lume atunci ai o sansa sa reusesti. Dar trebuie sa accepti cu adevarat asta, ca asa e viata facuta, ca trebuie sa lupti pentru tine iar ca uneori putin noroc este decisiv in reusita.

Fiecare are idealuri, aspiratii si vise croite dupa educatia, cultura si personalitatea lui. Poate ca visul cuiva e sa aiba grija de copii cu handicap locomotor, altul vrea sa aiba o ferma de pasari, un tractoras si 10 hectare de pamant, alcineva sa fie un respectat doctor intr-un spital sau sa detina un cabinet individual, samd. Oamenii sunt diferiti, ceea ce pentru cineva poate fi un ideal prea mic pentru alcineva poate insemana realizarea vietii sale. Ceea ce este important este ca trebuie sa avem visuri, sa luptam pentru ele si sa le indeplinim. Cred ca nimic nu este imposibil si daca esti cu adevarat capabil o sa iti indeplinesti visurile si idealurile pentru care insa trebuie sa muncesti.
Pana la urma conteaza ca tu sa fi multumit de tine, de tot ceea ce ai facut, si sa poti privi in urma cu mandrie. Pentru ca nu ai reusit doar ca TU sa ai o viata buna dar ai putut sa o faci si pe a ALTORA mai buna.

In rest, o zi de sambata obisnuita aici in Sydney, am mancat, am dormit si am gandit. Soarele straluceste, cerul e albastru, fara pic de nori. Viata isi urmeaza cursul…