6 iulie 2005

Posted On July 6, 2005

Daca ieri a fost o zi memorabila, nu stiu pe asta cum sa o mai numesc…Super memorabila?
Dimineata am fost la banca si mi-am activat cardul, dupa care am transferat 1500 AUD de pe cardul romanesc pe cel australian. Apoi am scos inca 400 AUD de la un ATM de pe cel de Banc Post si astfel l-am golit (am cerut 20 AUD, minimul la ATM-ul respectiv si imi spunea ca sunt fonduri insuficiente). Deci mai am 1940 AUD in total, suficient pentru doua luni fara job, insa nu ma bazez pe asta trebuie sa-mi gasesc cat mai repede de lucru. Maine dimineata o sa ma duc la agentia de plasament sa caut de munca in reteaua locurilor de munca puse la dispozitie de catre guvern.
Azi pe la 11 m-am intalnit in oras cu prietenul din Dulwitch Hill, Andy se numeste, care avea o zi libera si mi-a propus sa-mi arate Sydney-ul. Am fost incantat de aceasta perspectiva, mai ales ca si-a adus cu el si camera foto digitala, cu care am facut o gramada de poze care urmeaza sa le pun in scurt timp pe site.

Am pornit din deja faimoasa George Street, unde am facut poze cladirilor de pe o parte si de alta, am trecut pe langa Town Hall unde m-am pozat langa ancora, simbolul orasului Sydney. Apoi am intrat intru-un building foarte vechi (pe la 1900 a fost construit) dar care a fost renovat de cateva ori si arata extrem de bine. Este vorba de Queen Victoria Buiding, care in cuida vechimii arata extrem de bine si inauntru, si care adaposteste magazine si cafenele (cofee shops). Are un aer britanic cladirea asta si da impresia de clasic, de old times…Am traversat George Street printr-un tunel ce porneste din Queen Victoria Building si am ajuns in Pitt Street. Acolo am urcat la etajul unui magazin (Myers) unde ne-am uitat la diverse articole de imbracaminte caci prietenul asta al meu voia sa caute un tricou sau o camasa cu maneca scurta. Era ora 13 si pe strazile zonei comerciale centrale erau foarte multi oameni aflati in pauza de masa, care mergeau la nenumaratele restaurante sau fast food-uri sa-si ia pranzul. Am ajuns apoi intr-un loc numit “Martin Place” care avea o fantana foarte frumoasa langa care m-am pozat. Asta e un loc foarte “trendy” (la moda) unde vara au loc concerte in aer liber. Mai sus este cladirea in care sunt studiourile canalulul Chanel 7, acolo unde stirile sunt realizate chiar la parter, avand ca fundal Martin Place. Prin geam se vad camerele de luat vederi, promterele, microfoanele si masa la care crainicii citesc stirile. Acolo ne-am intalnit cu prietena lui Andy, o australianca tare draguta, si dupa ce am baut un cappucino (ei, ca eu n-am vrut) ne-am despartit, ea ducandu-se din nou la servici si noi in excursie.
Am ajuns pe jos la Circular Quay caci e foarte aproape, si apoi am intrat in Royal Botanic Garden adica Gradina Botanica Regala. Asta e ca un fel de parc, poti sa mergi pe iarba, si este de o frumusete rara. Am mers de-a lungul apei pana mult in interiorul ei, dar n-am parcurs-o nici pe jumatate. Este imensa! Comparativ cu ea, gradina botanica din Bucuresti este o biata gradinita, iertata-mi fie comparatia. Iarba era atat de verde (atentie e mijlocul iernii aici), perfect tunsa, soarele stralucea, era cald, pasarile cantau, copii se jucau prin iarba sau la umbra copacilor, totul era incantator. Stiu ca suna idilic, dar chiar asa era, nu pot sa descriu mai bine ceea ce am vazut. Iar pe fundal erau zgarie norii Sydney-ului (o sa vedeti in poze). Asta e un loc bun de venit dimineata sau dupa amiaza cu laptopul, imi fac cateva sandwich-uri si iau o sticla cu apa si pot sa scriu in liniste…
Apoi ne-am intors si am vazut Opera House de aproape si am facut poze cu ea si cu podul Harbour Bridge in fundal. Casa Operei din Sydney este pur si simplu o opera de arta. E atat de mareata, de impunatoare, de frumoasa, de extraodinara incat si aceste cuvinte exprima prea putin din calitatile estetice ale ei. Cred ca este cea mai frumoasa constructie pe care am vazut-o in viata mea, e pur si simplu una din minunile lumii.
Ne-am imbarcat apoi pe un feribot de la Circular Quay pentru Manly, o suburbie indepartata a Sydney-ului unde urma sa vad plaja si oceanul Pacific. Pentru asta cartela mea de transport nu era buna, Manly fiind in zona verde de transport asa ca mi-am cumparat o cartela de o calatorie cu 6 AUD. Am facut o groaza de poze de pe vapor orasului Sydney, imagini de a caror frumusete o sa va convingeti. Din larg se vede panorama orasului, cu Opera House, Harbour Bridge, Circular Quay, si zgarie norii din Sydney, toate creind o imagine vizuala unica si de o frumusete extraordinara. De asemenea se vede si turnul orasului, “City Tower” un turn de unde pentru 20 AUD poti sa urci si sa vezi tot orasul de la inaltime…O sa ma duc si acolo cand o sa am bani, o sa-mi cumpar o camera foto si am sa fac poze de la inaltime orasului.
Am ajuns in Manly unde am pornit spre plaja. Era deja ora 4 PM, dar pe plaja si in apa erau oameni! Unii faceau surfing, altii doar baie, altii plaja. Daca acum iarna e asa, imi inchipui cum e vara…Am uitat sa spun de apa, este verde si foarte curata, se pot vedea pestii din ea si stancile de la fund. Asta am vazut pe pontonul la care am acostat la Manly.
Nisipul plajei este foarte fin, e ca o pudra, si e galben nu gri ca cel de la Marea Neagra. Apa era calduta dar n-as fi incercat totusi o baie inca. Ma pastrez pentru vremuri mai calde…Am facut si pe plaja inca un set de poze cu Pacificul in fundal.
Apoi ne-am intors la ponton, am mancat ceva de la un fast food japonez ca mi-era tare foame. Am luat o portie de “noodles”-spaghete cu legume si cu pui de 7.90 AUD si o “cola lime” de 2 AUD cu care m-am saturat. Astea le-am mancat stand pe treptele pontonului si asteptand vasul cu care sa ne intoarcem in oras. Caci de intors, ne-am intors cu “Cat Jet” care e o salupa rapida, de mare capacitate. Asta n-are motoare cu elice ci foloseste pentru propulsie doua jeturi de aer. De aceea e de trei ori mai rapida ca un feribot si costa si mai scump (7.90 AUD). Dar merita toti banii, senzatia e unica, in spatele ei apa ridicandu-se la 2-3 metri inaltime, creind valuri mari pe de o parte si de alta… Ne-am intors la timp sa facem niste poze cu apusul de soare si cu luminile de pe Harbour Bridge.
Apoi, dupa ce ne-am reintalnit cu prietena lui Andy, am luat impreuna trenul, eu coborand in Redfern iar ei continuindu-si calatoria pana la Dulwich Hill.

Sunt obosit de cat de multe am vizitat azi, ochii mei inca se mai bucura de imaginile pastrate in memorie a locurilor vazute in aceasta zi… In concluzie a fost o zi de tinut minte, daca ieri am fost impresionat, azi sunt si mai si. N-am crezut ca poate exista atata frumusete si bogatie in orasul asta. Inainte de a veni in Australia am ezitat un pic intre Melbourne si Sydney, dar acum sunt sigur ca am facut alegerea corecta. Pliantele publicitare nu mint cand spun “There’s no place in the world like Sydney” adica “Nu exista un loc in lume ca Sydney”. Asta e orasul meu, si pot sa spun cu mana pe inima ca sunt mandru ca locuiesc in Sydney, Australia. Stiu ca o asemenea mandrie este greu de inteles pentru romani, suna a fala si a laudarosenie pentru ei, insa asa te face orasul asta, iti ofera atat de multe bucurii incat e imposibil sa nu-l iubesti si sa te mandresti ca stai intr-o asemenea metropola.