7 iulie 2005

Dupa splendidele zi de ieri si alaltaieri, in care am facut pe turistul, azi a fost o zi de munca. O zi de joi cam rece in Sydney, cu putina ploaie.
Dimineata am fost la agentia aia de plasament, Job Futures, dar cica inca nu sunt in sistem. Cat le ia astora sa ma bage in calculator? La calculatoarele cu internet nu m-au lasat, cica sa mi se activeze contul si dupa aceea. Mi-au aratat un fel de calculatoare cu care ai acces doar la site-ul ala cu joburi din reteaua de stat de pe www.jobsearch.gov.au , dar nu prin internet explorer ci printr-o aplicatie din care nu poti sa iesi. Acolo poti sa cauti cat vrei dar nu prea poti sa aplici pt. ca trebuie sa fi in contul tau ca sa li se duca alora toate datele despre tine, date pe care tipa aia trebuia sa le bage.

Am plecat pe la 12 in Dulwitch Hill la Andy sa pun pe net ce am mai scris in jurnal si sa iau pozele facute ieri. A fost tare de treaba tipul, mi le-a pus pe un CD…Sunt insa prea mari si ca rezolutie si ca marime fizica (bytes) si o sa trebuiasca sa le redimensionez pe toate la rezolutia de 800X600. Insa e clar ca nu o sa incapa pe spatiul free de la home.ro (doar 10 MB) asa ca mi-am mai facut un cont free pe www.50megs.com. Astia imi dau 50 MB spatiu gratis, da’ isi baga in paginile mele niste banere. Nu e problema, o sa pun pozele pe siteul ala si o sa fac o legatura de la www.australia.go.ro catre paginile de poze de acolo. Am auzit ca nu se poate accesa siteul asta al meu din unele tari (SUA, Franta, Australia, New Zeeland sau Republica Moldova-si acolo vrea cineva sa citeasca, prietenii stiu de ce…). Sincer nu stiu care e problema, dar o sa fac un mirror adica o copie pe un server strain.

Tot de pe internet de la Andy am mai trimis niste resume-uri pe site-urile de joburi, acum am 26 de aplicari la joburi pe www.jobnet.com.au si 13 aplicari pe www.seekit.com.au .Bine, cateva sunt comune adica am aplicat pentru acelasi job si de la unul si de la celalat site, avand insa grija sa nu trimit resume-ul de doua ori. Daca la unul il trimit in word, la celalalt trimit resume-ul facut cu site-ul respectiv. Cei care au avut de a face cu bestjobs de la noi, stiu la ce ma refer. Dar cred ca am in jur de vreo 35 de joburi “curate” la care am aplicat pana acum.
Am o saptamana azi de cand am inceput sa trimit resume-uri dar nici un interviu inca. Nu-mi fac griji inca, asa e sistemul aici sa se dea anuntul devreme iar procesul de selectie sa dureze chiar si cateva saptamani. Dar trebuie sa spun ca am primit pe email trei “fail”-respingeri la joburile la care am aplicat pana acum. Astea sunt niste emailuri foarte amabile in care mi se spune ca resume-ul meu a fost analizat cu atentie, ca sunt o persoana cu multe calitati profesionale dar din pacate a existat un alt candidat, mai potrivit pentru jobul respectiv, adica cica ala corespunde mai bine cerintelor companiei angajatoare. Dar imi multumesc si imi pastreaza resume-ul in baza lor de date. Bla, bla, bla…E dragut insa din partea lor ca-mi spun asta, chiar daca stiu ca astea sunt mesaje standard care poate sunt trimise automat de calculator.

Tot azi am primit prin posta un plic de la Energy Australia. Am de completat un formular “Request for Automatic Payment issued by EnergyAustralia” adica “Cerere pentru plata automata catre EnergyAustralia” in care trebuie sa trec banca mea, numele posesorului de cont, si contul bancar, sa semnez si sa pun data dupa care sa le-o trimit prin posta inapoi. Mi-au trimis si o factura de “Security Deposit” de 200 AUD dar imi spun ca pe asta nu trebuie sa o platesc daca fac cerere pentru plata automata din cont (Direct Debit in zice). O sa completez cererea aia si o sa o duc maine la posta daca am timp, nu e graba caci trebuie trimisa pe pe 20 iulie

Am citit deunazi pe forumul de emigrare niste opinii in care erau expuse niste teorii cel putin ciudate. Cum ca tot acest proces de emigrare (cel putin din Canada) ar fi o uriasa escrocherie menita sa aduca bani statelor care au programe de emigrare prin taxele percepute si puterea de cumparare aduse de emigranti. Se mai spunea acolo de emigrantii de origine asiatica sau araba care nu prea se integreaza, ca prefera sa traiasca in enclave, sa nu invete limba tarii de adoptie, si care daca sunt in masura sa angajeze, fac discriminare fatisa si aleg pe cei cu aceiasi culoare a pielii. Se mai intreba autorul ca de ce cei care se intorc nu-si publica experientele pe forumurile in care se discuta despre emigrare. As vrea sa-mi spun si eu opinia, dar nu pot emite o parere decat despre tara in care traiesc, Australia.

Taxele percepute pentru emigrare si puterea de consum aduse de emigranti sunt infime fata de sa zicem numai taxele si puterea de cumparare aduse prin turism in Australia. Tara asta are un sistem de turism fantastic, practic ei fac bani din orice, in acest domeniu. Australia e o tara bogata, una dintre primele din lume, cu un capitalism puternic si dezvoltat in zeci de ani si nu cred ca are guvernul australian nevoie chiar asa de banii emigrantilor, mai degraba acesti bani fiind folositi pentru plata oamenilor care se ocupa de procesarea dosarelor de emigrare. Deci problema “escrocheriei” este exclusa.

Nu stiu daca programul canadian de emigrare a esuat, am prieteni care sunt acolo si care se descurca destul de bine. Cunosc si cazul unor oameni care s-au intors, dar cine revine in Romania motiveaza in primul rand cu inadaptarea la clima de acolo, nu recunoaste ca e esuat din punct de vedere profesional, ca nu e destul de bun. Eu nu inteleg incapatanarea cu care unii se agata de o bucata de hartie obtinuta “stim foarte bine cum” in Romania. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar in Romania, bucata aceea de hartie care se numeste diploma nu mai e de mult o garantie a pregatirii superioare a unui om. Universitatile, chiar si cele de stat, nu mai ofera de mult garantia obtinerii unei diplome de valoare. Am trait in acel sistem, am facut “studii” in Romania si stiu foarte bine despre ce vorbesc. Cunosc si nivelul altor facultati, cum ar fi cea de medicina, unde exista aberatia de a se scoate pe banda mai multi medici decat poate sistemul sanitar sa absoarba. Poate ca a fost odata o mandrie sa faci medicina, acum nu mai e…Sa nu se supere prietenii si prietenele mele care sunt doctori, asta e parerea nu numai a mea, ci chiar si a unora dintre ei.
Eu inteleg ca suntem o tara saraca, ca profesorii sunt platiti putin, ca nu sunt bani, dar asta nu e un motiv pentru a pune cantitatea in fata calitatii.

Ceea ce vreau sa spun este ca nu conteaza diploma, conteaza ce ai in cap, ce stii sa faci, daca te poti adapta. Poti sa treci prin facultate ca gasca prin apa sau poti ramane cu ceva, asta n-are legatura cu sistemul, depinde de tine. Daca tu vrei sa inveti, daca iti place meseria pe care ti-ai ales-o si o faci cu dragoste si cu pasiune, atunci ai sansa sa devii un profesionist.
Normal ca toti cei care venim aici dorim sa facem ceea ce am facut in tara pentru ca la asta credem noi ca ne pricepem cel mai bine, asta ne place sa facem. Dar va dau o veste trista: astia nu se dau pe spate cand vad diploma noastra, nu prea le pasa de experienta noastra si in general nu prea contam pentru ei.
Stiam asta, si mi-am asumat acest risc, sa nu lucrez in domeniul in care m-am pregatit si in care am lucrat cativa ani buni. Dar nu-i nimic, o iau de jos, nu-i nici o rusine sa fac pe taximetristul sau sa vand in supermarket atata timp cat asta imi aduce banii cu care sa-mi platesc chiria si sa mananc. O iau de jos, fac un curs aici, strang din dinti o vreme si, in timp poate voi putea sa fac si ceea ce-mi place, sa muncesc in domeniul in care am experienta. Nu zice nimeni ca voi fi vanzator toata viata…
Dar eu vreau sa incerc sa ma angajez in IT, sa ma conving eu ca nu se poate, si apoi voi lua decizia de mai sus. Pentru ca eu cred ca se poate totusi, trebuie sa fii bun in domeniu, sa stii engleza si sa convingi.

Cei care veniti aici, lasati mentalitatile romanesti acasa, cum ca vezi Doamne era doctor in Romania, aici are grija de batrani. Atata timp in care nu furi si nu minti, orice mod de ati castiga painea este bun, si va asigur ca e mult mai buna ca in Romania.
Sunt unii care spun, “eu am facut n ani scoala, am chiar un master, am lucrat ca xyz atatia ani, cum sa o iau de la 0?”. Prietene, e alegerea ta, nimeni nu te obliga sa vii aici, daca vrei cu orice pret sa lucrezi ca xyz, stai acolo unde esti si nu strica banii pe aplicatii si pe avion.
Pana la urma daca ajungi sa ai 1000 dolari salariu in Romania nu e de colea, astia iti ajung acolo pentru o viata cat de cat onorabila, dar care este incomparabila cu o viata de aici fie si pe o treapta sociala “inferioara”.

Normal ca uneori nu ma simt prea bine cand vad ca banii se duc, zilele trec, si inca n-am gasit nimic de munca. Nu pot sa ascund ca simt un anumit disconfort din cauza asta. Dar incerc sa-mi pastrez optimismul si buna dispozitie, chiar ma amuz cand vad raspunsuri pe email ca nu am fost destul de bun pentru un anumit post. E totusi destul de greu sa treci prin asa ceva, iti trebuie o anumita tarie psihica, dar daca incerci sa nu gandesti fatalist, daca crezi in tine, daca vrei cu adevarat sa gasesti de lucru, se pot depasi momentele astea. Nu sunt de fier, am si eu clipe cand mi-e dor de ai mei, de toti cei pe care i-am last acolo, si imi vine sa plang, dar am venit aici sa fac o treaba, am venit sa reusesc, nu ma pot da batut.
Eu zic ca merita, ca ceea ce traiesti aici, nu vei trai niciodata in Romania. O singura viata avem, trebuie sa ne intrebam daca o irosim traind anost undeva intr-o tara cenusie, cu sarmalutele, mamaliguta si tuiculita sau berea la nas, sau facem un pas important si ne luam viata si viitorul in maini si incercam sa urcam. Daca nu te bucuri de tot ce are mai frumos viata asta, daca nu incerci sa obtii maximul de la ea, atunci viata in sine nu mai are rost. Aici se traieste, simti ca esti om, te simti liber si neingradit, poti face tot ce vrei, depinde doar de tine, trebuie doar multa munca si rabdare. Esti pregatit prietene pentru o schimbare majora in viata ta? Vrei sa lupti pentru tine, pentru viitorul tau, pentru copii tai? Atunci vino aici si daca vrei cu adevarat, daca esti capabil, vei reusi!

Despre asiatici sau alte enclave care angajeaza dupa culoarea pielii. Sunt atatea locuri de munca aici incat e imposibil ca toate sa fie monopolizate de un grup sau o etnie. Nu te angajeaza Yang, te duci la Ahmed, daca nici asta, la John si asa mai departe. Vei gasi cineva care te va angaja, don’t worry. Nu trebuie sa gandesti tipic romaneste ca unele domenii sunt acaparate de un sistem de tip mafiot in care e imposibil sa intri, asa cum din pacate se intampla inca in tara aia.
Si daca unele etnii se autoizoleaza in cartierele lor si refuza sa vorbeasca engleza, isi construiesc enclave pe criterii etnice, asta le va fi tot lor defavorabil pana la urma, daca nu se integreaza ei au de pierdut. Asa ca nu-mi bat eu capul cu treburile astea, Australia are un guvern care conduce tara asta, exista metode de a controla aceste lucruri.

Cei care se intorc in Romania definitiv, e logic ca nu-si impartasesc experientele triste pe astfel de forumuri de emigrare. Desi eu sunt sigur ca unii le citesc…Cine ar recunoaste ca a esuat, ca nu s-a adaptat, ca nu a fost destul de puternic? E mai simplu sa-ti bagi capul in nisip, sa motivezi “vremea” si sa te intorci la viata dinainte. Oricum, nu trebuie blamati acesti oameni, ei au avut curajul sa incerce, nu au putut si s-au intors.
Sau am mai auzit de un caz al unui tip care balanseaza intre Romania si New Zeeland, muncind cand colo, cand colo. Bravo lui, macar el are curajul asta, incearca ceva, nu e hotarat inca, o sa se decida el pana la urma. Fiecare are motivele lui, nu e bine sa judecam oamenii pe care nu-i cunoastem.
Sunt suparat insa pe cei care pot, care stiu ca sunt oameni de valoare si care din cauza fricii si a temerilor de esec nu fac acest pas cu emigrarea. Sau de cei care nu s-au adaptat aici si incep sa tipe ca “ce tara e asta”, de ce nu le da lor biroul la etajul n-shpe pe care l-au avut in Romania, ca astia nu le apreciaza lor valoarea…Astora li se potriveste bine maneaua aia tembela “valoarea mea, valoarea mea/nu o are nimenea” sau cam asa ceva.

Romania va ramane intotdeauna in inima mea ca tara in care m-am nascut dar Australia are si ea un loc acolo, e tara care m-a primit si in care traiesc.
Si sa nu va prind ca ma catalogati ca fiind prea dur sau “something like that”. Asta e jurnalul meu personal, deci pot sa scriu ce vreau in el, nimeni nu va obliga sa-l cititi.

(31 votes, average: 4.94 out of 5)

Loading...