7 septembrie 2005

Dimineata, scoala ca de obicei. Obiectul studiului: Gabriel Neagu. Ca de ce nu-si gaseste el de lucru, ca ce greseste la interviuri, sfaturi, sugestii, propuneri.
Da, astazi s-a discutat despre mine la cursuri, mi-a venit si mie randul caci in fiecare zi se analizeaza cate un coleg.
Puncte pozitive la Gabriel:
-Optimist 🙂
-Vorbaret 🙂
-Prietenos 😉
-********** 😮 (cenzurat din ratiuni de modestie)
-******* 😮 😮 (cenzurat din ratiuni de modestie)
Lucruri care trebuiesc imbunatatite:
-Fluenta in vorbire
-Gramatica
-Sa nu mai inventeze noi cuvinte in engleza (adica care nu exista in dictionar)
-Sa se concentreze pe cautarea unor joburi mai apropiate de experienta si cunostintele sale profesionale (si sa nu alerge dupa doi iepuri si sa nu prinda nici unul).
Mda, stiam si eu astea…

Maine iesim cu toata clasa sa vizitam Circular Quay si The Rocks. Dupa aceea o sa luam un feribot sa ne plimbam si sa ajungem in North Sydney unde o sa luam pranzul. Deci excursie!

Dupa cursuri m-am dus in Learnig Centre unde am stat pana pe la 7 seara. Miercuri, Learning Centre se inchide la ora 21. Si eu de ce aflu tocmai acum? Am stat pe internet, am aplicat la 5 joburi in IT. Cu greu m-am abtinut sa nu aplic si la inca vreo cinci, dar am promis ca aplic numai la joburi pe care am sanse sa le obtin. Am primit imediat un fail pentru un job de “Junior Data Analyst”. Asta e extrem de asemanator cu ceea ce faceam la ultimul job in Romania adica nu doar dadeam rapoarte din bazele de date dar si interpretam aceste rapoarte, produceam tot felul de grafice cu “trends, shapes, outlines”. Ceea ce ma deranjeaza e ca o agenta sau un agent imi da un fail din asta fara ca macar sa se oboseasca sa vorbeasca cu mine, asa crede ea/el, ca nu sunt bun, doar pentru ca n-am “mareata experienta australiana”. Eh, mi-e lehamite de agentii de tipul asta (numele agentei, “Lathouras”, numai Australian nu e) care cred ca daca au emigrat inaintea mea aici sunt mai destepti si le stiu pe toate. Eu am o vorba cand sunt plictisit sau dezgustat de cineva: “MA LASI !?”
Slava Domnului ca putini agenti sunt asa ca “priceputa” asta.
Dupa failul asta cu care m-am enervat (stiu, nu merita), am primit un telefon de la un agent cu care am discutat jumatate de ora. Foarte de treaba tipul, mi-a spus sincer ca jobul a fost deja dat (anuntul la care aplicasem era de vineri pe internet) dar ca vrea sa ma propuna pentru un alt job care va fi disponibil la sfarsitul lui septembrie. Cred ca mai aveam putin si ieseam la o bere impreuna, asa de bine ne-am inteles, la un moment dat eu in intrebam pe el chestii, tipul e englez si e aici in Sydney de patru ani.

Am stat la internet pana tarziu, pe la ora 19, mi-am facut curatenie in mailul de pe yahoo si am citit pe internet despre niste aspecte mai delicate din SQL Server (DTS Packages).

Foarte frumos arata orasul noaptea, e o placere sa vezi cum arata zgarie norii aia cu luminile din birouri aprinse. Seara se aude distinct sunetul orasului, e ca un sunet facut de o mare masinarie dar care se aude de departe…Cand eram mic am mers de cateva ori la uzina cu tatal meu, pot asemana sunetul de acolo cu ceea ce se aude daca asculti orasul. In statia de autobuz lume multa, autobuzul s-a umplut. Unii motaiau, altii citeau ziare, altii ascultau muzica in casti. Lumea parea obosita, ah cat as da sa fiu si eu ca ei, obosit dar cu job…

Am ajuns acasa si dupa ce am mancat mi s-a facut tare pofta de o bere asa ca am plecat sa caut bere prin cartier. Am gasit chiar peste strada din fata blocului meu, am un magazin numai cu bauturi alcoolice. Am luat un “Tooheys New” de 750 ml la 3.60 dolari. Bineinteles ca aici iti da sticla intr-o punga opaca de hartie, nu e voie sa se vada o sticla de alcool cand iesi pe strada sau sa se vada ce bei. E ciudat sa vezi un homeless cum bea din ceva ascuns intr-o punga de hartie, imi amintesc de “consumatorii” din Ro care stau cu sticla de bere in mana pe langa micile chioscuri de cartier. Alta tara, alta civilizatie… A fost prima oara cand mi-am cumparat bere pentru acasa, pana acum am considerat ca “nu merit” (de fapt nu-mi permit). Insa uneori merge o bere, daca as avea popcorn sau pizza si un film bun pe DVD ar fi perfect.
Da, uneori o bere si o pizza e tot ce-ti trebuie sa fi fericit…Pe moment. 🙂

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.