9 iulie 2005

Posted On July 9, 2005

Sambata asta nu s-a intamplat mare lucru. Pe la 10.30 dimineata am plecat la icafe-ul din Kings Cross la care am stat pana la 19 seara. Intepensem pe scaunul ala, dar a fost bine ca am vorbit ai mei, din Romania, prin messenger.
Tot acolo am pus pe site si pozele facute de Andy; n-am putut sa le pun pe toate ca n-am loc, dar acolo sunt cele mai frumoase zic eu. Sa vada si romanii ce oras frumos e Sydney! Apoi am facut o copie a siteului cu jurnalul pe adresa www.myaustralia.50megs.com ca sa poata fi citit si de cei care nu pot vedea site-ul original de la www.australia.go.ro. E interesant ca aici in Australia nu pot accesa nici site gazduit de home.ro ci doar cele cu go.ro. Foarte ciudat…Cand o sa am servici o sa-mi cumpar un domeniu si o sa platesc un web hosting ca sa pun paginile cu jurnalul asta undeva ca lumea, fara bannere sau popup-uri suparatoare.

Seara cand am ajuns acasa am fost mirat de forfota din tren si din statii. Dupa atentatele de la Londra, se pare ca australienii sunt cu ochii in patru. Erau politisti peste tot, patrulau statia de metrou, trenul si chiar pe strada, in cartierul meu, i-am vazut si pe jos si in masini. Iti da un sentiment de siguranta cand ii vezi. Sunt inalti, blonzi si in general sunt o echipa mixta adica un barbat si o femeie. Au o centura in care tin la spate catuse, spray paralizant, un carnetel si alte lucruri. Pistol n-am vazut dar sunt sigur ca au, numai ca nu-l poarta la vedere. Si au niste masini mari, Ford Falcon, care inspira forta si putere, de culoare alba si cu niste patratele albastre sau negre la mijloc.

Aici nu e bine sa mergi pe unele strazi pe jos dupa 8 seara, mai ales in perioada asta cand se intuneca devreme. Au si ei infractorii lor, chiar am citit ca orasul Sydney are cea mai mare rata de infractionalitate din Australia, dar e logic, e doar cel mai mare si cel mai bogat. Imi spunea agentul cand am inchiriat apartamentul ca fiecare cartier poate avea zona lui mai rau famata, unde daca intri poti fi intrebat ce cauti acolo si riscand sa ramai fara portofel. Si nu ti-l fura din buzunar, il dai tu singur daca ai un cutit in coaste…Am aici in Redfern, mai la margine, niste strazi pe care mi-ar fi frica sa intru si ziua, sunt niste figuri dubioase pe acolo. O mare parte a aborigenilor sunt mai putin integrati in societate si traiesc din ajutoare sociale sau din munci prost platite, desi guvernul cauta sa ii ajute dandu-le acces separat la educatie superioara (discriminare pozitiva), sustinandu-i si financiar si chiar cu joburi speciale pentru aceasta categorie.

Dar putini oameni merg pe jos aici, majoritatea au masini. Predomina masinile japoneze (Toyota, Nissan, Honda, Mazda, etc) , urmate de marca locala, “Holden” ii zice, care este sub umbrela General Motors. Astea sunt echivalentele europene ale lui Opel, arata la fel ca ele numai ca au volanul pe dreapta. Pretul unui model Vectra, nou, incepe de la 29.990 AUD si poate ajunge la 47.990 AUD pentru modelul de top, complet echipat. Poate ca pare mult pentru Romania, dar aici salariile sunt altele, si se ofera finantari pe cati ani vrei dobanda fiind foarte mica. Si nu trebuie sa iei neaparat o masina noua, sunt o multime de magazine unde gasesti second-hand, cand o sa am timp o sa intru sa ma uit de preturi.
Ford-urile sunt si ele foarte intalnite si sunt masini mari, robuste, fiind alte modele decat cele europene (Mondeo).
Mai vezi pe strada si masini coreene-Hyundai, Daewoo, si chiar europene ca Jaguar, BMW, Mercedes, Peugeot, etc, dar sunt destul de rare.

Am primit niste admonestari cum ca as “denigra tara in care m-am nascut, mi-a oferit o scoala, si in care am crescut”. Imi cer scuze daca s-a interpretat astfel, dar cand fac comparatiile nu le fac ca sa arat cat de “urata” tarisoara aveam ci cat e de frumoasa asta, cea noua. Si ce pot sa spun, daca toate lucrurile chiar sunt mai frumoase si mai bune ca in Romania, daca in sistemul asta te simti si tu om, daca totul este mai curat si mai civilizat…Orice cuvinte ale mele nu inseamna nimic, numai venind aici si vazand cu ochii tai te poti convinge.
Spun unii ca daca ai bani destui, poti trai si in Romania bine. Se prea poate, insa una e sa stai in satul francez din Bucuresti, foarte frumos de altfel dar cam inghesuit comparativ cu ce e aici, si una e sa stai in Dulwitch Hill, la o aruncatura de bat de Sydney si sa ai casele, plajele, strazile, restaurantele, parcurile, magazinele, puterea de cumparare de aici. Sa dau cateva exemple simple dar care spun multe…In Bucuresti, cand ma duceam in centru la un film sa zicem, imi faceam pantofii sa straluceasca. Cand ma intorceam erau plini de praf, desi nu mergeam decat prin centru. Aici, oriunde m-as duce, nu stiu cum naiba dar nu se pune praful pe ei. Poate pentru ca aici, strazile sunt curate, nu vezi baltoace, noroi sau praf. Un alt exemplu as putea sa dau transportul public care este extraodinar de bine pus la punct, in fiecare statie de autobuz au o placuta cu orele de sosire a autobuzelor pe care chiar o respecta! Sa amintesc cum e sa mergi cu RATB-ul? Apa de la chiuveta e chiar potabila, poti sa o lasi intr-un pahar cat vrei ca nu vei vedea depuneri.
De fapt, daca stau sa ma gandesc nu stiu ce e mai bun in Romania. Ce sa fac, daca n-am cu ce sa compar? Normal ca toate par (adica sunt) defavorabile tarii din care am plecat… Cat despre crestere&scoala, parintii mei au facut asta, si pentru acest lucru nu o sa le pot multumi toata viata. Puteam sa ma nasc si in Mozambic si poate si acolo cresteam si aveam acces la educatie, depinde de cate capre aveau parintii mei…

Am trait foarte rau in Romania, subliniez, comparativ de cum se traieste aici. Dar continui sa iubesc Romania, insa iubesc si aceasta mare tara care m-a primit, Australia. Sunt latin si asta se vede si se simte prin ceea ce scriu si ce fac. Sunt mandru de obarsia mea romana dar voi fi mandru si de faptul ca sunt australian. Caci asta e frumusetea acestei tari, nu este un stat-natiune, ci este o uniune de nationalitati. Toti sunt australieni in primul rand, apoi vine originea, fiecare etnie aducand ceva la un intreg, la “Terra Australis”. Doar aborigenii sunt de mii de ani pe aceste pamanturi, in rest toti au venit de undeva. Fiecarei rase ii sunt respectate obiceiurile si traditiile, toti au drepturi egale in tara asta. Si toti sunt mandrii de tara lor, Australia, toti o respecta. Nu am auzit de ura de rasa, de intoleranta aici.
Probabil o sa ajung sa fiu cetatean australian, dar nu-mi uit obarsia. Eu nu as renunta niciodata la cetatenia romana, nu o sa uit Tulcea, orasul in care m-am nascut si am crescut, si in care mi-am lasat parintii. Nu o sa uit nici Bucurestiul in care am facut facultatea, timpul celor mai frumosi ani din viata mea…Cum as putea uita caminul mizer in care am stat patru ani, camera de 3×3 metri, gandacii langa care am studiat si pe care ii vinam cu disperare, dusurile comune si murdare, toaletele infecte? N-as putea uita nici nebuniile facute in camin, chefurile la care am fost acolo, prietenii pe care i-am avut, berea pe care o beam cu prietenii pana ma faceam praf. Imi aduc aminte cu nostalgie de toate asta, insa ele sunt trecut, sunt memorii, fac parte din mine si atat. E ca si cu iubirile trecute, pastrezi ceva din fiecare, iti aduci aminte uneori de clipele acelea, dar mergi mai departe caci asa e viata facuta, sa treci peste si sa nu-ti amintesti decat ce a fost frumos si e bine asa.
Ajuns aici, “under southern sky”-sub cerul sudic, incepi o noua viata, iei totul de la 0, practic de nasti din nou. Tot ce ai trait si ai facut acolo de unde vii este istorie, acum iti construiesti o noua viata, este un nou start in toate. Ganditi-va bine cei care veniti aici daca puteti lasa totul in urma si daca sunteti pregatiti pentru ceva cu totul si cu totul nou.