Incheiere

Astazi 1 decembrie 2005 este si ultima zi cand mai scriu in acest jurnal. Precum se vede buton de inainte la alta pagina nu mai exista…Nu pot sa neg ca am sentiment de tristete stiind ca nu-mi voi mai scrie zilnic gandurile, nu voi mai descrie cum este viata in acest colt de lume. Dar asa cum totul are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit…

Am scris acest jurnal in primul rand pentru oamenii din Romania. Am incercat sa prezint ce este Australia, cum am perceput eu intrarea in aceasta societate si care sunt diferentele fata de Romania. Am facut asta cu cuvintele mele, atat cat m-am priceput eu sa scriu si sa descriu fapte, intamplari si situatii sau sa informez pe cat posibil cu obiectivitate despre viata de aici.

Am incercat sa prezint emigrarea asa cum este ea, cu partile bune dar mai ales cu cele mai putin bune. Nu stiu cati au curajul sa recunoasca ca au lucrat under-employment, ca au facut munci categorisite ca “de jos”. Poate ca e facil sa spui aceste lucruri atunci cand ai depasit faza respectiva, cand ai un job calificat si cand toate s-au aranjat. Eu nu cunosc pe nimeni care sa fi muncit calificat in Romania si care emigrat aici sau oriunde in lume, sa faca public faptul ca munceste necalificat in timp ce chiar face asta. Cunosc foarte bine care e mentalitatea romaneasca cu privire la aceste lucruri…

Asta trebuie sa-si schimbe romanii in primul rand, mentalitatea. Mentalitatea fata de munca si mentalitatea privind relatiile cu ceilalti. Faptul marea majoritate a patronilor/sefilor din Romania se poarta cu angajatii/subordonatii lor ca si cand ar fi stapani, ca ii trateaza cu un dispret si cu o superioritate nedisimulata arata cat de mult mai avem pana a ne bucura de o societate normala. Atata timp cat nu va exista respect si pretuire din partea patronului/superiorului, cat timp nu arati ca-ti pasa de angajat/subordonat si nu-l tratezi ca pe un egal, este greu sa primesti inapoi respect, loialitate si munca la standarde occidentale.

Cu toate acestea, Romania va ramane intotdeauna “Romania mea”. Am iubit acea tara si o voi pastra in inima mea. Am cunoscut oameni extraordinari in Romania, am adevarati prieteni care mi-au dovedit de-a lungul timpului ca-mi sunt prieteni pentru o viata. Am avut si mari deziluzii si dezamagiri…Poate ca a fost si vina mea, n-am reusit sa ma fac inteles, n-am fost indeajuns de bun sa accept si sa inteleg si parerea altora. Privind retrospectiv am constiinta impacata pentru ca macar am incercat sa schimb lucrurile, am vrut sa fie bine atat pentru mine cat si pentru cei din jurul meu. Insa asa e viata, uneori vrand sa faci bine esti interpretat gresit, toate actiunile si eforturile tale se intorc impotriva ta si n-ai ce face, iti dai seama ca nu are rost sa continui lupta, te intorci si pleci dezamagit, nu mai privesti inapoi. Pentru ca inapoi nu mai exista…Ai pus punct unei vieti si o iei de la capat cu alta aici, in tara de peste mari.

Cred ca e bine sa ai grija de tine, sa-ti urmaresti propriile interese, dar nu numai daca prin asta nu afectezi interesele progresive ale celorlalti, daca ai grija sa nu distrugi un om, un suflet, o idee. Ipocrizia, dispretul si scarba fata de tot ceea ce nu-i al tau, fata de munca si realizarile altora, identifica caracterul murdar si josnic al cuiva care se vrea o persoana “superioara”. Daca nu pretuiesti orice om, cat de neimportant social sau cultural se situeaza acesta la un moment dat, daca dai dovada de aroganta si suficienta in relatiile care nu-ti aduc nici un beneficiu emotional/profesional/material, atunci esti un esec din punct de vedere al umanitatii, o greseala necesara insa pentru evolutia speciei.

In Australia mi-a fost greu mai ales in ultimele luni cand am avut cele mai dificile momente, clipe in care ma simteam foarte singur. Noii mei prieteni de aici au fost alaturi de mine si m-au ajutat, am descoperit ce inseamna solidaritatea bazata pe aceiasi limba. Faptul ca intr-o tara straina poti vorbi in limba ta nativa cu cineva, te apropie de acea persoana iar relatiile de prietenie se construiesc foarte usor.
Este gresit in opinia mea sa eviti contactul cu comunitatea romaneasca, sa spui ca n-ai nevoie de romani, ca tu vrei sa te integrezi cat mai repede printre australieni si din cauza asta eviti romanii. Asta arata ca nu intelegi esenta spiritului australian. Caci daca nu respecti o comunitate, o rasa, o culoare, te renegi pe tine insuti. Si tu esti o minoritate, si tu sau stramosii tai au venit de undeva sa traiasca pe acest pamant. Iar romanii care au ajuns aici, buni, rai, asa cum sunt, sunt parte din tara asta, trebuie sa le acorzi macar aceiasi consideratie pe care o acorzi unui australian-irlandez.
In momentele mai putin placute prin care am trecut, o vorba buna, o incurajare si suportul oferit de acesti romani-australieni au fost de nepretuit. Iar orice persoana care are traieste aici si care vrea sa devina cetatean al aceste tari trebuie sa se considere mai intai australian si apoi roman, chinez, indian, indonezian, samd. Trebuie sa ne respectam intre noi si sa respectam aceasta tara, sa o pretuim si sa o iubim.

Cred ca Australia este prea putin cunoscuta ca si posibilitate de emigrare, ca si o tara de unde poti incepe o noua viata. Si e pacat pentru ca Australia este acum “tara tuturor posibilitatilor”. Australia nu are clasele sociale rigide ale Angliei si nici inegalitatile evidente ale Americii. Australia nu are nationalismul exacerbat al unor tari europene si chiar a unei parti a Canadei care se vrea francofona. Australia este frumoasa tocmai prin diversitatea si armonia inter-rasiala, amestecul de etnii care traiesc in deplina intelegere fiind unul din lucrurile cele mai de pret ale Australiei. Asta e si lucrul care imi place cel mai mult aici, faptul ca nu te simti strain, ca esti acceptat ca si egal celor care s-au nascut in tara asta.
Profesorul universitar Jerzy Zubzycki (de origine poloneza) spunea ca “Emigrarea a devenit cea mai dinamica, mai constructiva si mai regenerabila trasatura a societatii australiene. Trebuie sa ne impartim tara cu ceilalti, dar si sa ne dorim fara rusine talentul, energia si industria diverselor grupuri de emigranti, care sa ne ajute sa dezvoltam un potential care sa fie foarte abundent. Toleranta diversitatii noastre etnice este principalul mijloc pe care il avem la dispozitie pentru a atinge acest tel.”

Lucrurile sunt departe de a fi perfecte in Australia, sunt si parti mai putin placute ale acestei societati dar aceste imperfectiuni sunt prea putin relevante daca ne gandim la lucrurile bune de aici. O comparatie dintre Australia si Romania este net in avantajul Australiei indiferent din ce puncte de vedere vrei sa le compari. Daca e sa-mi para rau de ceva, singurul lucru ar fi ca n-am venit mai devreme aici, ca am trait 31 de ani in Romania. Dar nu s-a putut, pe de o parte e mai bine asa pentru ca acum stiu sa apreciez libertatea si oportunitatile pe care Australia le ofera.

Celor care vor emigra aici le spun sa nu se dea batuti niciodata, cat de greu le-ar fi, sa creada in ei, sa lupte pentru o viata mai buna. Momente grele or sa fie, trebuie sa le infrunti cu capul sus, cu curaj, perseverenta si optimism. Daca faci acest lucru o sa izbandesti si o sa te bucuri de toate avantajele unui sistem in care omul este punctul central.
Daca TU crezi in destinul tau, daca TU vrei sa realizezi ceva, atunci totul este posibil. Asta este cea mai mare putere cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, puterea de a schimba lucrurile, de a infaptui ceea ce visam. Trebuie sa gandesti ca nimic nu este imposibil si ca poti face tot ceea ce-ti doresti, sta in puterea ta sa iti indeplinesti toate visele. Si cand va fi greu, roaga-te la Dumnezeul tau sa-ti dea putere sa treci peste probleme sau necazuri si gandeste pozitiv, vezi partea buna a situatiei.
In definitiv, in orice iti propui tu alegi sa esuezi sau sa reusesti…Insa nimeni si nimic nu poate sa te opreasca atata timp cat crezi in tine, ramai optimist si vrei cu adevarat ceva. Cu alte cuvinte, niciodata nu spune niciodata (never say never).