28 iunie 2005

Posted On June 28, 2005

O zi cu multa alergatura azi. Ma dor picioarele ingrozitor…Am plecat pe la 10 dimineata in suburbia Marrickville sa caut un apartament. Ideea de baza era sa gasesc prin zona si coste in jur de 200 AUD pe saptamana (aici totul se calculeaza si se plateste la saptamana, inclusiv salariul).
Nu trebuie doar sa te uiti in vitrina sa vezi apartamentele de inchiriat afisate ci trebuie sa intri si sa intrebi pe cineva de la intrare (office). Ti se va da o lista curenta cu ceea ce este disponibil de inchiriat, in general lista reinoindu-se saptamanal, luni sau marti. Dar mai sunt si exceptii, trebuie intrebat de la agentie la agentie.

Am intrat mai intai la “Ray White” pt. ca se pare ca e o agentie foarte raspandita in Sydney (in sensul ca are multe birouri in aproape toate suburbiile). Numai ca sub 280 AUD/sapt. n-am gasit decat doua anunturi din care unul era de 140 AUD/week dar era la ultimul etaj de la o casa veche. A doua oferta era de 210 AUD/week dar era in suburbia Enmore si era disponibila tocmai din 26 mai 2005. Deci daca intr-o luna nu se inchiriase, era ceva cu ea.
Ok, are balta peste (agentii adica). “Ray White” era chiar langa gara dar cele mai multe agentii sunt pe strada principala din Marrickville. Strada care habar n-am unde e…O iau si eu intr-o josul strazii insa datorita talentului meu nativ de a cauta exact in partea opusa a lucrului care trebuie gasit, ajung la un rau (Cooks River). O sa mai ajung azi la raul asta cand o sa vad alt apartament. Imi dau seama ca ceva nu e in regula, ca nu poate fi centrul dupa rau si ma intorc inapoi de unde am plecat. Acum o iau in sus si dupa nici 500 de metri de unde plecasem initial dau de strada principala….Ce sa fac daca n-am noroc din prima!
Acum am sa iau la rand agentiile de inchirieri. La urmatoarea agentie (n-are rost sa le mai spun numele ca oricum nu conteaza) gasesc un singur apartament de inchiriat, in Dulwich Hill langa Marrickville. Spun ca ma intereseaza si cand il pot vedea. “Right now”-chiar acum, zice d-ra zambind (aici toti iti zambesc cand vorbesc cu tine si nu e vorba ca-mi zambesc numai mie ca as avea eu ceva special ci toata lumea isi zambeste cand interactioneaza). Imi cere pasaportul si 50 AUD bond (garantie) pentru chei. Iau cheile si intreb un om din statia de autobuz cum ajung in Dulwich Hill. Imi spune numarul autobuzelor care merg acolo si se ofera sa ma duca el ca tot merge in aceasi directie. Ajungem in Dulwich Hill si coboram iar el imi arata strada respectiva, numai ca directia aratata de el era cea opusa in care se afla casa…Acum ma uit si pe harta (mi-am amitit ca o am cu mine) si imi dau seama dupa cateva sute de metri ca merg iar intr-o directie gresita. Ma intorc si gasesc cladirea respectiva. Ajung in sfarsit in apartament care e la etajul 1 al unei cladiri de 4 etaje. Aici se obisnuieste sa se locuiasca in complexe de 4,6,8,10 sau mai multe locuinte, care au in general la parter sau la subsol parcare securizata doar pentru locatari. Dar apartamentul arata jalnic pentru 230 AUD/week. E cam murdarel si in bucatarie are o vopsea galbena de la care iti ies ochii daca te uiti prea mult pe pereti. Plus ca n-are decat dus intr-o baie micuta, iar bucataria dupa ce ca e si ea mica are si un aragaz plin de pete de grasime. Bucataria da in living room printr-o fanta in perete, exact cum erau la noi inainte unitatile de “impinge tava”. Cah, nu-mi place…. Iau autobuzul inapoi si inapoiez cheia luindu-mi pasaportul si bondul inapoi.

Trec la urmatoarea agentie din Marrickville, gasesc niste apartamente dragute (in poze) insa agentul imi spune ca e foarte ocupat azi si ca ma suna el maine pe la 13.30 sa vin sa le vedem. Ok, ii dau telefonul si trec mai departe.
Intru la alta agentie unde gasesc trei apartamente din care doar unul e disponibil imediat celelalte luna viitoare (pe 15 si pe 17 iulie). Deci e important sa ma uit si de cand se poate inchiria. Se intampla aceiasi chestie cu predatul pasaportului si platitul bondului si primesc cheile si de la apartamentul asta. Costa 220 AUD per week si este in Earlwood o suburbie invecinata cu Marrickville. Agentul imi spune ca ajung imediat acolo si eu il cred (mare greseala). O iau in jos pe strada, ajung iar la Cooks River si urc pe o sosea ca la munte. Trece un autobuz pe acolo dar pentru ca nu stiu unde sa cobor nu il iau. Sunt de abia la numarul 65 cat poate sa fie pana la 219A? Doar vreo 5 km…dupa cum o sa ma conving. Ajung in sfarsit, trec de numarul asta (dupa o intersectie imi apare 223), ma intorc inapoi si vad un gang acolo unde ar trebui sa fie 219. Intru pe gang si ajung la o scara de lemn care urca la etajul 1. In fata intrari este o peluza de verdeata destul de draguta dar si niste scaune vechi, un paun impaiat, vai de capul lui, si lantul de la ceea ce era probabil lagatura unui caine cu gardul. Am urcat pe scarile care pareau ca au cel putin 101 ani si am ajuns la usa, intrand in apartament. Interiorul e imens si living room-ul si cele doua dormitoare fiind uriase. Dar totul este vechi, miroase urat iat in bucatarie se vad pete de mucegai. Totul e foarte vechi, apa vine de jos printr-un furtun iar baia e ca la tara. Plus ca n-are mocheta sau covor in living room iar podeaua scartie ca intr-un film de groaza. Sorry, n-am venit in Sydney, Australia, ca sa stau intr-un loc trendy poate acum 30 de ani.

Imi trag putin sufletul si ma intorc cu autobuzul in Marrickvile, “Cap Canaveral-ul” meu de lansare pentru azi. Cat asteptam in statie m-am dus si am cerut o sticla de apa de la un magazin chiar de langa ea. Aici sticle de 500 ml n-am vazut, ce-a mai mica sticla de plastic e de 600 ml. Am zis ca nu vreau de la frigider caci e prea rece pt. mine. Chinezul s-a dus in spate si mi-a adus o apa (si aia era rece) iar cand l-am intrebat cat costa a zis ca 1.40 AUD pentru ca nu e rece. Cica pe aia rece o da cu 1.50 AUD. Eu stiu daca m-a mintit sau nu, dar te simti bine cand macar se preface ca iti face o favoare. Asta e si esenta actului comercial, vanzatorul sa-ti ia banii si sa te faca sa crezi ca ai facut o afacere buna cumparand de acolo si nu din alta parte.
Am revenit in Marrickville si am intrat la urmatoarea agentie la care nu intrasem. Trebuie sa spun ca in tot timpul asta ploua, se oprea, ploua, se oprea. Nu era cine stie ce ploaie dar era sacaitoare. Cei de la agentia asta erau tare scumpi, cel mai ieftin apartament fiind 250 AUD/sapt. Am luat si eu lista, m-am uitat pe ea, am spus “thank you very much” si am plecat.

Se facuse ora 15 si eu nu gasisem nimic. Am intrat la urmatoarea agentie si am gasit ceva interesant. D-ra de la office mi-a spus sa astept caci agentul care se ocupa de acea proprietate vine in 10 minute. A venit in 15 dar mi-a propus sa mergem cu masina sa vedem apartamentul. Probabil pentru ca apartamentul era cam departe de Marrickville, adica era aproape de centrul orasului Sydney, m-a dus cu masina. Nu stiu, dar stiu ca am sporovait cu el vrute si nevrute in timpul drumului (m-a adus si inapoi). Cand i-am spus ca sunt din Romania a spus “Gheorghe Hagi, great player” si apoi mi-a explicat ca a vazut el un meci la World Cup ‘94 din USA cand a dat Hagi nu stiu ce gol de la nu stiu de distanta si a ramas portarul ala nu stiu cum…In rest mi-a laudat engleza, a zis ca nu e bine ca cei care vin aici (chinezi, arabi, etc) sa traiasca inchisi in grupurile lor si ca trebuie sa se integreze, sa vorbeasca macar un minim de engleza. I-am spus ca ei isi permit asta pentru ca ei, australienii, sunt prea toleranti si ca le dau voie sa faca ce vor in tara asta chiar daca ei sunt oaspeti aici. Daca vor sa vorbeasca numai chineza, coreeana, vietnameza sau araba sa se duca in tara lor, de unde au venit, si sa vorbeasca acolo cat vor…

Deci aveam niste puncte de vedere comune cu australianul asta si chiar mi-a facut placere sa vorbesc cu el. Cand nu mai esti stresat cu cine vorbesti, ce spui, si vorbesti relaxat, cuvintele in engleza vin natural, fara sa te chinui sa te exprimi sau sa te temi ca faci greseli. Am vorbit si despre orasul Sydney despre care zicea ca e cel mai mare si mai frumos oras australian. L-am provocat spunandu-i “but what about Merlbourne?” (dar Merlbourne?), si mi-a spus ca cei din Mel sunt mai “laid down”, mai inceti, ca sunt mai lenesi (in sensul de boemi) si nu se bucura de viata cum fac cei de aici. In Sydney lumea munceste dar stie sa se si distreze. Oricum cei de aici sunt foarte mandrii de orasul lor.
Am vazut apartamentul asta si mi-a placut foarte mult. E in Redfern, foarte aproape de “Central Station” care e cel mai important nod de transport din Sydney. De fapt, tot ce trece prin gara centrala trece si prin Redfern deci ai legaturi in orice parte a orasului fara sa trebuiasca sa schimbi. Ceea ce e “great”.
Apartamentul are o living room mare, langa care vine o bucatarie maricica nedespartita de living room prin vreun perete. Tot din living room se intra in dormitor si baie. Bucataria este moderna, cu dulapuri ca si noi (suspendate si care imbraca chiuveta) iar lumina vine de la cele patru spoturi in tavan (foarte modern). Sunt foarte multe dulapuri si dulapioare in bucatarie si exista un loc gol, un intrand intre dulapurile suspendate in care se poate baga un frigider. Are o plita electrica mare, cu patru ochiuri cu o hota foarte frumoasa din inox. Asa se poarta pe aici, plita electrica caci energia electrica nu te costa o avere ca in Ro. Chiuvetele din inox, una mai mica si una mai mare, cu suport pentru vase arata excelent si sunt incastrate si ele in mobilier. Robinetul de la chiuneta este modern, cu bila, deci fara robineti. Dar la chiuveta din baie, la cada si la dus, si la spalator sunt robineti de inox separati pentru apa rece si calda.
Baia este moderna, cu cabina de dus, toaleta si cada. Este spatioasa si ea dar cada e cam micuta. In schimb exista o cabina mare de dus, din sticla. Majoritatea bailor aici au si cada si cabina de dus, neexistand dus la cada. Spalatoria (internal laudry) are uscator de rufe (seamana cu o masina de spalat) si loc pentru masina de spalat. Trebuie sa-ti cumperi masina, sa o racordezi si…poti sa speli. Si spalatoria e destul de mare, avand o chiuveta de inox si niste dulapuri incapatoare intr-o parte. In dormitor exista un sifonier “built in” adica in perete, pe toata lungimea peretelui. Usile de la sifonier se gliseaza intr-o parte sau in alta pe niste sine si sunt acoperite cu oglinzi (de fapt doua oglizi mari). Din living room se poate intra in balcon. Inutil sa spun sa si in balcon, bucatarie, spalatorie exista gresie&faianta toate foarte bine intretinute (ca si noi adica). In bucatarie si baie este gresie albastra si faianta alba iar in balcon gresie caramizie. Pe jos in living room si dormitor este o mocheta foarte frumoasa, moale ca un covor (este ca o lana de oita). Apartamentul e gol in sensul ca n-are pat, masa, scaune. Mai rar se pot gasi si apartamente “furnished” adica mobilate cu televizor, cuptor microunde, frigider, pat, masa, scaune, canapea dar te costa mai mult.
Prizele in Australia au fiecare cate un intrerupator micut care arata exact ca cel de lumina, si au trei fante in care se baga stecherul. Manarele la usi sunt formate din niste bile mari de inox care se rotesc cu mana atunci cand vrei sa deschizi. Foarte rar am intalnit clante la usi.
In Australia se folosesc peste tot perdele tip “office”. Adica din cele compuse din mai multe fisii dintr-un un material textil dur , de latime mica si lungime mare, care cu ajutorul unor sfori montate la un capat al perdelei se pot strange sau se pot orienta lasand sa treaca cata lumina este necesar. Apartamentul meu are perdele din astea pe toata lungimea peretelui din sticla dupa care se afla balconul si in dormitor, tot pe toata lungimea peretelui din care e format geamul (aici in dormitor doar jumatatea superioara a peretelui).
Trebuie sa mai spun ca apartamentul se afla intr-un bloc cu patru etaje, securizat (adica se intra cu cheie in bloc si exista interfon, toate blocurile avand asa ceva) si are in plus parcare securizata la parter. Cand ajungi cu masina la intrarea pentru masini, apesi un buton la telecomanda care ti se da si se deschide o poarta de unde ajungi la parter unde toti locatarii au cate un loc de parcare. Probabil ca sunt si in plus pentru cei care au mai multe masini sau pentru vizitatori. Din cate am inteles de la agent, in Sydney e o problema daca n-ai unde parca masina ziua/noaptea, iar parcarile pazite sunt scumpe.

Deci dupa tot ceea ce vazusem in cursul zilei, 230/sapt pentru apartamentul asta mi se parea chilipir…Asa ca mi-am dat acordul. Am ajuns inapoi, am completat si semnat partea mea de contract si acum urmeaza sa ma sune agentul maine dimineata sa-mi spuna daca si proprietarul e de acord. In contract se completeaza numele, prenumele, nr permis auto daca ai sau nr. pasaport pentru cei ca mine, ce meserie ai, ultimul job (ce functie, cati ani,nume pt. referinte), penultimul job (ce functie, cati ani), ultima locuinta (zona, nr, ani/luni de locuit acolo), telefon curent (fix/mobil) si doua persoane de contact in caz ca nu ma gasesc pe mine(nume, telefon, si relatia cu acestea).
Am plecat in sfarsit din Marrickville caci se inserase (era ora 17 deja), dar nu inainte de a manca la KFC de 3.70 AUD si de a-mi cumpara o pereche de pantaloni de trening (foarte moi) cu 8 AUD la reducere caci n-am cu ce sta prin casa si mi-e frig.
Am scos 100 AUD de la un ATM Commonwealth (asta e o banca raspandita aici) de pe strada mea folosind cardul Mastercard din Romania. A mers foarte usor, nu stiu de ce n-am putut plati cu cardul la magazin…O sa ma incerc odata la alt magazin.

Sunt increzator ca o sa rezolv problema asta cu locuinta pentru ca apoi sa incep si eu sa aplic pentru joburi caci in primul rand trebuie sa platesc toate astea si in al doilea mi-e dor de un calculator ca lumea, conectat full time la internet. Nu pot trai mult fara asa ceva…