1 iulie 2005

Posted On July 1, 2005

O zi cu soare azi! A fost foarte frumos in Sydney, soare, cald, o vreme de primavara. Am plecat pe la 12 in centru sa vad si eu cum arata orasul. Dupa ce am coborat la statia Central am luat-o pe Saint George Street apoi pe Hay Street si am ajuns la Market City. Toate astea se afla in suburbia Haymarket, in inima Sydney-ului, mai sus ajungand in Darling Harbour si Town Hall (primaria). Daca mergi si mai departe, trecand pe langa Hyde Park si Wynyard (un alt centru comercial) ajungi la ocean, in unul din punctele importante de atractie ale orasului: Circular Quay (cheiul circular). Acolo se afla si doua din simbolurile Sydneyului si anume Sydney Opera House si Sydney Harbour Bridge. O sa le vizitez cu siguranta, toate la timpul lor.

Market City acolo “where east meets west”-unde estul intalneste vestul, este un urias complex comercial chiar langa ChinaTown. Daca ar fi sa fac o comparatie cu cel mai mare complex comercial din Romania, Plaza Romania de pe Bd-ul Timisoara, Market City este de vreo patru ori mai mare. Are parter plus trei etaje si nenumarate magazine, cinematografe, fast food-uri, restaurante, sali de jocuri mecanice/electronice si alte mijloace de distractie. Este in principal axat pe produse si mancare orientala adica chinezeasca, vietnameza, indiana si mai stiu ce alte natii sunt pe acolo.
Bogatia de culori, de mirosuri si arome, care vin ca o avalansa, te invaluie si te ametesc, lasa o puternica impresie asupra ta. Este extraodinar de multa bogatie acolo, iar la etajul food este pur si simplu fantastic.
La parter este o piata imensa in care se vand cred ca toate fructele si legumele pamantului, peste, carne de toate tipurile, e ceva de nedescris abundenta de produse. Am vazut caracatite, crabi (de zeci de feluri), calamari, scoici si pesti de toate formele si culorile posibile. Tot felul de creaturi marine sunt frumos aranjate in cutii pline cu cuburi de gheata, iar culorile si aranjamentul lor creaza un spectacol extraordinar.
Am vazut fructe si legume pe care n-as putea sa le categorisesc, foarte multe noi pentru mine. Daca adaug la asta si forfota de oameni de toate natiile care misuna pe acolo, limbile care le auzi, muzica chineza, indiana, engleza toate formeaza o atmosfera de amestec cultural care socheaza prin diversitate.
La etajele urmatoare sunt zeci si zeci de magazine, majoritatea in sistem “open” adica fara usi, intri pur si simplu si te plimbi printre rafturi trecand de la un magazin la altul. Pentru imbracaminte&incaltaminte as putea sa enumar Nautica, Giordano, Glue, Jay Jays, Lonsdale, Mambo, Esprit, Oxygen, Sisco, Shoe Box, Sox Appeal, Dangerfield, Devil Rabbit, In Wear, Rogues, samd. Apoi sunt zeci de magazine de bijuterii, de ceasuri, electonice, etc, tot ce vrei si ce nu vrei.. Toate astea sunt pline de oameni care cumpara, cumpara, cumpara. Preturile nu sunt ca in Mall-urile noastre, doar pentru privit, ci sunt convenabile, se fac reduceri masive, toata lumea isi permite sa cumpere. Iar sus, la ultimul etaj este raiul mancarurilor. Pentru ca tot complexul comercial are specific asiatic, si la mancare gasesti tot ce se poate gati in Asia. Serpi n-am vazut, nici caini si pisici la gratar, dar am vazut rate prajite cu tot cu cap care atarna aliniate in rafturi, in culori protocalii, galbene sau alte culori. Fiecare fast food are specificul sau, langa unul indian poti gasi ceva japonez sau daca nu-ti place nici asta, ceva vietnamez poate o sa-ti faca pofta. Nu mai spun de cele chinezesti care prepara carnea de pui, de vita sau de porc in 1001 de feluri. Am vazut pui cu miere, pui cu ananas, pui cu tot ce-ti trece prin cap.
Dupa ce faci comanda, astepti cuminte mancarea maxim un minut si apoi te duci cu ea la sutele de mese intinse peste tot. Am luat si eu o supa de pui caci dupa cum arata, ochii mei iesisera din orbite, narile adulmecau flamande aerul din jur iar stomacul interpreta simfonia a IX de Beethoven. Am vrut initial sa iau spaghete cu pui sau cu porc sau cu peste totul cu legume&sos dar m-am gandit ca nu am mai mancat o supa calda de foarte mult timp si asta e mai buna pentru stomac. Am platit 6.90 AUD si dupa un minut mi-au dat un castron cca. un litru de supa cu taitei, pui si niste legume necunoscute. Trebuie sa spun ca toate portiile, de orice, sunt foarte mari, e imposibil sa nu te saturi. Si este sport national sa nu poti sa termini tot ce ti se da. Mi-am luat o lingura si doua betigase si am gasit o masa la care m-am asezat. Eu n-am mancat in viata mea cu betigase dar m-am uitat si eu la ceilalti si am incercat…Nu e chiar asa de dificil, e chestie de antrenament. Chiar, uneori e mai comod sa iei cu betigasele din mancare decat cu lingura sau furculita. Foarte buna supa mea, avea in ea si bucati dintr-un fel de paine data prin ou. N-am putut sa mananc decat jumate, restul am lasat-o pe masa, unde imediat a venit cineva de la curatenie care se plimba printre mese cu un fel de carucior si strangea dupa clienti. Cu burta plina, am trecut pe la jocurile electronice unde zeci de pustani si nu numai, trageau din toate pozitiile in monitoare cu pistoale, mitraliere si alte arme de plastic, conduceau masini, sau se bateau de mama focului, totul pe monitoare cat un televizor de 72 cm diagonala.
Trebuie sa spun ca sunt si restaurante pretentioase unde se asteapta la intrare, iar cineva sta la un pupitru si vorbeste printr-un walkie-talkie cu cei dinauntru iar cand se elibereaza un loc ii striga pe cei programati.

Am iesit uluit din Market City avand in minte tot acest iures nebun al culorilor, mirosurilor, gusturilor si senzatiilor, iar in stomac o supa de pui. Te simti coplesit de inaltimea cladirilor din centru, de frumusetea lor, de robustetea si calitatea contructiei. Sunt cladiri din otel si sticla atat de frumoase inca am stat cu ochii in sus minute in sir ca sa le admir.
Din pacate n-am vazut nici un internet café prin zona asa ca m-am hotarat sa ma duc in Kings Cross, acolo unde are cu 3 AUD internet nelimitat.

Vreau sa fac o precizare, adresata celor care citesc jurnalul acum, pe masura ce il scriu, ca nu pot pune zilnic ceea ce am scris pe internet. Eu scriu zilnic, in fiecare seara in el, dar cum n-am internet si aici costa destul de mult la un internet cafe, pun pe net la 2-3 zile ceea ce am scris pana atunci. Imi cer scuze, dar deocamdata nu pot decat astfel.
Diferenta dintre icafe-urile din ro si cele de aici e ca aici poti face orice cu calculatorul; nu ai doar o interfata tampita din care accesezi internet explorerul, messengerul sau alte cateva programe sau jocuri, asa cum este la majoritatea icafe-urilor de la noi. Aici poti sa downloadezi programe, ai acces la cd-rom, la discheta, la porturile usb, practic faci ce vrei.

La internet, dupa ce mi-am pus ultimele trei zile din jurnal, am aplicat pentru TFN (Tax File Number) la adresa www.ato.gov.au Ato inseamna Australian Taxation Office. Mi s-a dat un numar pentru aplicatie si mi s-a spus ca daca in 28 de zile nu primesc prin posta TFN-ul sa dau telefon la un numar. Formularul online l-am completat in 5 minute si cuprindea intrebari privind numele si prenumele, data nasterii, sex, daca sunt rezident permanent, numar act de identificare-pasaport, adresa postala, adresa de email, daca am mai avut vreodata TFN si cam atat.
Aici totul se face prin internet, cumparaturi online, plata taxelor, aplicari pentru joburi, aplicari pentru diverse acte, etc. Majoritatea oamenilor sunt conectati la internet si stiu sa foloseasca PC-ul, Australia fiind o tara cu un inalt grad de alfabetizare digitala.

Apoi mi-am facut un cont la www.jobnet.com.au (mai am unul la www.seekit.com.au) si am cautat joburi specificand ca si keyword (cheie de cautare) “sql server”. A gasit vreo cateva zeci de joburi la care am inceput sa aplic trimitand CV-ul odata cu scrisoarea de intentie. Aici se poarta ca mai intai sa prezinti o scrisoare de intentie dupa care in continuare se prezinta CV-ul numit “Resume”. Daca iti convenea jobul, apasai “aplica” si atasai Cover Letter-ul&Resume-ul ca fisier word si le trimiteai la agentia respectiva. Foarte putine firme angajeaza direct, majoritatea anunturilor sunt facute prin firme de intermediere a locurilor de munca. Adica tu trimiti de fapt unei firme din astea care mai departe, daca indeplinesti conditiile cerute de firma angajatoare te pun pe un “short list”-o lista scurta pe care o trimit companiilor angajatoare. Esti programat tot de ei si te duci la interviul cu angajatorul. Dar mai intai te cheama la firma de plasament sa vada ce-i de capul tau.
Resume-ul il trimiteam pe acelasi la toate anunturile ca doar caut un anumit tip de job din IT si anume database admin, system admin sau programare VB. Oricum vreau ceva cu SQL Server ca in asta am experienta. Am zis sa incep sa caut cu ceea ce lucram si in Romania, si daca nu s-o putea, am sa cobor stacheta si am sa caut un job de helpdesk, operator introducere date sau ceva in acces sau excel. Chiar am aplicat undeva unde se cerea un “excel guru”. Am modificat doar scrisoarea de intentie si dupa ce am enumerat tehnologiile si bazele de date cu care stiu sa lucrez am spus ca “for me, in MS Excel is a piece of cake to work” adica “pentru mine, in Excel este o bagatela sa lucrez”. Adevarul e ca am aplicat “just for fun” sa vad daca ma cheama la interviu. Oricum, in Resume-ul meu, la “Qualities”-calitati, am specificat ultima calitate ca fiind “humour sense”. 🙂 Nu cred ca se supara aussie daca mai glumesc din cand in cand.
Daca n-oi gasi nici d’astea mai usurele de IT, nu o sa-mi cada galoanele sa caut si ceva nelegat de IT, vanzator la Woolworth sau debarasator de mese in Market City, dar eu din tara asta nu mai plec! Desi sunt de numai cinci zile in Australia, m-am indragostit de orasul Sydney si de Australia, imi plac tare mult aussie astia ai mei. N-am de lucru, n-am mai nimic in apartament, dar am o stare de bine, o liniste, si ma simt atat de bine…Tot sistemul este facut sa te ajute, prietenii mei de aici ma sustin, oamenii imi zambesc iar azi si vremea a inceput sa fie frumoasa. “Don’t worry, will be fine.”, nu-ti fa griji, va fi bine.